Ce vine odată cu week-end-ul sau cu vacanța?

Poate veți spune: mai mult timp petrecut în familie, un strop de relaxare pentru cei mici, dovleci sculptați, plăcinte cu mere…

Doar că odată cu week-end-ul sau cu vacanța părinții mai au o provocare de trecut: ecranele.

E drept că nici vremea de afară nu îi ajută prea mult în acest anotimp, iar gadgeturile sunt ispite de nerefuzat pentru copiii noștri mereu în căutare de provocări.

Cum am ajuns să ne temem de ecrane?

„Dă drumul la televizor și lasă-l să meargă! O să se plictisească el la un moment dat… dar măcar faci și tu puțină treabă prin casă!”

Acesta poate fi o capcană în care mulți părinți cad mai ales când sunt epuizați și nu mai fac față cu treburile zilnice. Mai mult, ecranul poate fi o pauză pentru mamele care robotesc toată ziua purtând de grijă în același timp și copiilor.

Doar că, odată prins în mrejele ecranului, copilul nu se dezlipește ușor de el.

Și aici încep țipetele, nervii, „Încă 5 minute, te rooog!” sau „Nu mai ești prietena mea, mami!”.

Și ce doare cel mai tare e că cei mici ajung să se deconecteze de noi pe măsură ce le punem telefonul în brațe ca să ne terminăm treaba.

Nu spun că trebuie să stea printre picioarele noastre tot timpul, însă dacă el este cu telefonul în brațe la masă, la cumpărături, în vizite, chiar și la joacă, el nu își mai satisface nevoile emoționale de bază.

Iar consecințele negative pe termen lung ale acestor nevoi neîndeplinite se văd în relațiile superficiale cu ceilalți, în capacitatea scăzută de a se concentra la teme sau într-o aparentă lipsă de chef sau motivație.

În ciuda acestor consecințe, alți părinți cred că acesta-i viitorul, unul digitalizat, în care copiii au nevoie să se adapteze.

Aceștia nu văd o problemă în a petrece timp pe calculator, tabletă, telefon și sunt chiar uimiți de dexteritatea cu care copiii navighează dintr-o aplicație în alta de la cele mai mici vârste.

Exiistă și părinți care nu reușesc să pună o limită accesului la ecrane dintr-un soi de vinovăție. Aceștia nu vor să fie considerați „părinți răi” și oferă gadgeturi copiilor cu justificarea: „Dacă eu nu am avut, să aibă el.” sau „Dacă nu se joacă acum când e copil, când să o mai facă?”

Ce spun specialiștii

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca până la vârsta de 2 ani copiii să nu fie expuși deloc la ecrane, în timp ce după această vârstă timpul poate crește progresiv, dar nu mai mult de o oră pe zi.

Motivele sunt date de studiile efectuate în această privință și care au arătat că expunerea prelungită în fața televizorului sau a tabletei la vârste mici are implicații negative asupra dezvoltării limbajului, atenției și empatiei.

Din păcate, însă, un studiu al D&D Research arată că foarte mulți copii din România cu vârsta între 2 și 5 ani petrec în medie 3 ore în fața ecranelor, fie că vorbim de televizoare, laptopuri, tablete sau telefoane.

Aceste rezultate sunt îngrijorătoare, mai ales când știm că prea mult timp în fața ecranelor le afectează celor mici și abilitățile sociale și relaționale.

Cum să facem ca începând cu această vacanță ecranele  să nu fie „fructul oprit” al copiilor, dar nici primul motiv pentru care se dau jos dimineața din pat?

Trei pași ca să facem pace cu ecranele

1. Primul pas este să stabilim o limită legată de timpul la ecrane pe care atât noi, cât și copiii să o respectăm.

Vom face asta în funcție de vârsta copilului.

De exemplu, unui copil de 3 ani îi putem spune: “Te poți uita la desene 20 de minute în fiecare zi, iar sâmbăta și duminica poți sta 40 de minute la televizor.”

Pe de altă parte, un copil de 9 ani se poate uita o oră pe zi la desene sau jocuri video, iar în weekend, îl putem lăsa chiar și două ore.

Noi stabilim aceste reguli și e important să i le comunicăm copilului. Putem face asta într-un mod distractiv, implicându-l și pe el.

O idee ar fi să desenăm împreună un grafic cu intervalele orare în care copilul să vadă desene animate. După ce se termină episodul, el poate tăia intervalul respectiv.

Astfel, se obișnuiește cu această regulă și simte că are și el control asupra timpului petrecut la ecrane.

Și chiar dacă vor fi momente în care va împinge limitele și ne va mai cere încă un episod din Patrula Cățelușilor sau încă un nivel din Minecraft, îi putem reaminti, cu blândețe, care este regula pe care am stabilit-o împreună.

2. Pasul doi: Nu folosi telefonul sau tableta drept pedeapsă sau recompensă.

Am auzit adesea părinții spunând:

“Dacă mănânci tot din farfurie, te las să te joci pe telefon.”

sau

“Dacă nu-ți faci temele, azi nu pupi tableta!”

Cu cât ecranele devin un premiu sau un obiect interzis, cu atât importanța lor crește în ochii copiilor, iar ei vor face aproape orice ca să obțină telefonul sau ca să evite pierderea lui. Iar asta face ca, în timp, să poată deveni dependenți de ecrane.

De asemenea, telefonul sau tableta nu ar trebui să-i însoțească pe copii la cumpărături și nici la masă. 

Foarte mulți părinți le pun copiilor desene în timp ce mănâncă pe motiv că nu văd ce au în farfurie sau mănâncă mai repede. Sau le pun telefonul în brațe când sunt la cumpărături „ca să nu se plictisească” în timp ce ei cântăresc legumele.

Dacă cei mici vor fi expuși în fața ecranelor de la vârste fragede, pot ajunge să creadă că așa e normal, să mănânce cu telefonul în față sau să vadă un video în timp ce noi îi legăm la șireturi. Iar consecința negativă a acestor fapte nu e doar posibila dependență a copilului de ecrane, ci și lipsa contactului cu realitatea.

3. Pasul 3: Alegeți împreună conținutul pe care îl urmărește

Ca să nu eliminăm în totalitate ecranele din viața copiilor, îi putem încuraja să se folosească de ele ca mijloace de informare despre hobby-urile lor. 

Îi plac motocicletele? Poți să-i alegi să vadă un documentar despre cum a fost construită prima bicicletă. E pasionat de tenis?

Poate urmări mișcări sau tehnici din tenis pe care să le încerce și el folosind un tutorial video.

Astfel, copiii pot vedea video-uri, vloguri sau filmulețe educative despre pasiunile lor, păstrând limita de timp la ecrane. Asta îi va ajuta să nu cadă în capcana dependenței și nici să perceapă ecranele ca pe un Bau-Bau de temut.

Folosindu-vă de aceste tehnici veți putea să păstrați un echilibru în viața copiilor voștri. Aceștia se vor putea bucura de week-end-uri sau de vacanță în viața reală, mirosind aerul de toamnă sau frământând plăcinte împreună cu voi.

***

Și ca să fie mai ușor las aici o recomandare. Este vorba despre primul program de parenting din România, creat de Urania Cremene pentru părinți conștienți care vor să crească din copiii lor oameni frumoși și cu fruntea sus.