Se crede că un copil trebuie să-și dorească neapărat să meargă la școală. Dar ce te faci când acesta nu vrea și nu așteaptă cu nicio bucurie noul an școlar? Ce ar trebui să facă părinții în această situație? Care sunt motivele pentru acest refuz?
Orice schimbare în viața obișnuită provoacă anxietate în oameni. Bucuria emoționantă înainte de a pleca într-o călătorie sau anxietatea înainte de merge la analize sunt senzații foarte diferite, dar în miezul lor se află același lucru – frica de necunoscut.
Și copiii nu fac excepție. Până ieri, viața lor a fost simplă și clară: trezit de dimineață, mers la grădiniță, întors acasă, joacă/desene, spălat, dormit. Iar acum urmează o necunoscută uriașă: oameni noi, activități noi, respectarea unor noi reguli și criterii, cărora el încă nu le găsește nicio logică. „Ce va fi cu mine?”, „Unde voi merge? „, „Dacă nu-mi fac prieteni?” etc. Nu e de mirare că majoritatea copiilor este îngrijorată.
Copiii pot fi martori la tot felul de discuții despre școală, unde știu că trebuie să faci ceva anume, să asculți de profesor, ți se dau note (și acestea trebuie să fie mari), iar în capul lui micuț pot apărea tot felul de temeri. Brusc, devine conștient că tot ce a fost bun până acum s-ar putea să nu mai fie. Libertatea lui poate fi afectată și e normal să nu vrea să schimbe nimic din ce îi place.
Frații mai mari sau alți copii pot, de asemenea, influența atitudinea acestuia față de următoarea etapă din viața lui.
Dacă primii se plâng de școală, vorbesc despre dificultăți de învățare sau despre „profesorul rău”, atunci cel mic își va dori și mai puțin să viziteze această instituție.
De asemenea, copiii reflectă emoțiile părinților lor.
Cum ești tu afectat de faptul că fiul sau fiica ta va merge la școală? Ție ți-a plăcut școala? Ce amintiri ai despre ea? Brusc, realizezi că timpul a trecut, puiul tău a crescut, începe o altă etapă cu multe responsabilități, cu multe greutăți. În viața lui vor apărea noi adulți autoritari care vor prelua unele dintre funcțiile tale. Dar vor apărea și noi colegi al căror comportament este în afara controlului tău. Oare se va descurca? Oare tu te vei descurca?
Așa că, noi, ca părinți, fără să vrem, transmitem aceste emoții copilului, iar el alege, ca metodă de autoapărare, să refuze școala. Dacă totul a fost bine până acum, de ce trebuie să schimbe ceva?
Ce ar trebui să facă părinții când copilul lor nu vrea la școală?
-
Verificați dacă cel mic este pregătit mental pentru școală
Când se evaluează pregătirea unui copil pentru școală, ar trebui să se acorde atenție nu numai abilităților sale de a calcula și citi, ci și nivelul său de pregătire mentală pentru a face față unor noi probleme. Puteți învăța un copil de trei ani să citească, dar este oare acesta pregătit pentru școală? Nu.
Acest lucru se poate constata răspunzând la următoarele întrebări:
- Este capabil să urmeze singur regulile unui joc fără a le încălca?
- Poate finaliza singur o sarcină de studiu?
- Poate el măcar să estimeze aproximativ consecințele acțiunilor sale?
- Este copilul capabil să renunțe la ceva, pentru că trebuie limitat de reguli?
Dacă răspunsul la una dintre aceste întrebări este nu, atunci poate este un pic prea devreme pentru școală și ar trebui să mai așteptați un an, dacă sistemul vă permite.
-
Evaluează nivelul cunoștințelor și aptitudinilor sale
Școala nu are cerințe oficiale pentru elevii de clasa zero, dar există un întreg cod nescris, care variază și de la una la alta. Unele cer ca elevul să poată citi, altele, dimpotrivă, preferă copiii fără aceste abilități, pentru ca toată clasa să învețe în același ritm.
Cel mai adesea, când se merge la școală, sunt binevenite următoarele cerințe:
- Copilul trebuie să-și cunoască prenumele, prenumele, adresa de reședință, numele complete ale părinților, profesiile mamei și a tatălui, eventual, numărul de telefon al unuia dintre părinți
- Trebuie să identifice animalele, florile, plantele, să cunoască ordinea zilelor săptămânii, a lunilor, anotimpurile
- Să cunoască țara în care locuiește, capitală
- Să distingă dreapta de stânga
- Să numere până la douăzeci și să știe cele mai simple forme geometrice
-
Linistește-te și calmează copilul!
Pentru a calma copilul, tu însuți trebuie să fii calm. Răspunde-ți singur la următoarele întrebări:
Ce am învățat la școală?
Ce mi-a plăcut?
Ce nu mi-a plăcut?
Cum îmi pot ajuta copilul să facă față problemelor în viitor?
Ce strategie voi alege?
Anxietatea se teme de organizare, dacă ai un plan clar, va fi mult mai ușor și pentru tine și pentru copil.
E posibil să-ți fi plăcut școala, aveai prieteni acolo, dar nu te-ai înțeles cu unii profesori. Trebuie să iei în calcul, că dacă fiul tău are o situație conflictuală cu un profesor/coleg, nu vei sta deoparte și vei încerca să rezolvi problema. Iar dacă eforturile tale nu duc nicăieri, atunci probabil că va trebui să schimbi profesorii sau școlile.
E posibil să-ți fi plăcut să studiezi, ai învățat bine, dar părinții tăi erau mereu nemulțumiți și notele erau mai importante decât tine. Vei ști să-ți amintești că o notă este doar o cifră și să nu-i ceri același lucru copilului tău?
Când înțelegi exact ce temeri ai, vorbește cu cel mic. Explică-i calm că frica este normală și sunt multe lucruri bune în școli, și veți face față problemelor împreună.
Spune-i că îi vei fi mereu alături și chiar dacă nu va reuși de fiecare dată, va rămâne tot copilul tău iubit.
-
Cunoașterea dinainte a școlii
Mergi cu copilul la școală înainte de a începe propriu-zis. Ar fi și mai bine dacă ai putea, de exemplu, să joci fotbal pe terenul școlii sau să nimerești într-o pauză, când îi va vedea pe alți copii jucându-se și alergând fericiți. Acest lucru îl va ajuta să se simtă mai încrezător. Iar dacă are posibilitatea să-și cunoască vitoarea învățătoare dinainte, ar fi minunat. În toată nebunia aia din prima zi de școală, figura ei cunoscută îi va da puțin confort.
-
Atitudine pozitivă
Copilul trebuie să asocieze școala cu o senzație de bine, ceva normal și natural.
De aceea, este bine să-i arăți că și părinții lui au fost cândva elevi. Uitați-vă împreună la imagini de pe timpul când voi înșivă erați la școală. O astfel de lecție de istorie, cu povești haioase, amuzante, îi va arăta viitorului elev că nu are de ce să se teamă.
-
Despărțire nedureroasă
Acest punct este important mai ales pentru copiii care nu au fost la grădiniță, pe care, despărțirea chiar și pentru câteva ore, ar putea să-i sperie. Explică-i înainte că vă despărțiți doar pe durata orelor. Dacă percepe acest lucru ca fiind extrem de dureros, transformă momentul despărțirii într-o formă de joc. Stabiliți împreună un fel de „cod” pe care numai voi doi îl veți ști.
-
Cumpărături împreună
Întreaga etapă de pregătire pentru școală poate fi transformată într-o aventură plăcută – o alegere comună de rechizite școlare, caiete, ghiozdan și uniformă. Acest lucru va crea o dispoziție bună și copilul va aștepta cu nerăbdare prima zi de școală.
-
Amenajarea zonei de studiu
Amenajați împreună zona de studiu, alegeți un scaun confortabil, un birou cu spațiu suficient și iluminare bună. Dați-i și lui posibilitatea să aleagă și cereți-i sfatul.
Zonă de lucru ar trebui să fie amplasată acolo unde vă puteți concentra cel mai bine și unde va fi asigurată liniștea.
-
Obiceiul de a te trezi devreme
Cea mai mare problemă cu care se confruntă părinții este trezitul devreme. Se poate rezolva ușor dacă începi să te pregătești cu ceva timp înainte de începerea anului școlar. Trezește-ți copilul cu câteva minute mai devreme în fiecare zi. Dacă el tinde să se culce târziu, încearcă să-l duci la culcare din ce în ce mai devreme.
-
Timp după ore
Nu-i „fura” tot timpul copilului (și așa puțin) de după școală cu teme, meditații sau activități extrașcolare. Lasă-i timp de joacă, ieșiți în parc sau lasă-l să facă ceva ce-i place și ce făcea și înainte. În felul acesta nu va simți atât de radical schimbarea.
Adaptarea la regimul școlar poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni, dar în medie acest proces durează cam două luni. În acest timp, elevul învață majoritatea regulilor și normelor sociale de comportament în clasă, cum să comunice cu profesorii sau cu alți colegii.
Tu ca părinte, te rog să nu uiți că, primul an de școală este un pas important, dar școala este doar o perioadă care se va încheia. Peste zece ani, nu va conta ce note are carnetul copilului tău, dar el nu va uita niciodată că ai țipat la el sau i-ai devalorizat eforturile. Nicio educație din lume nu merită relații de familie distruse!