A crescut Sophia. Nu mai e bebelușul nostru, copilul dependent de noi. Are aproape 9 ani și nevoi noi și complexe. E mult mai important pentru ea acum ce se întâmplă în jurul ei, în cercul de prieteni, în mini-societatea din fața casei, decât cu ce se întâmplă în interiorul casei. Înăuntru ne are pe noi și știe că se poate baza tot timpul pe părinții ei. Necondiționat.
Dar, cum poate face să se integreze în cercul extins, cum poate fi pe placul prietenilor, cum poate fi fericită cu ei? Mda, copii mici, probleme mici. Copii mari, probleme din ce în ce mai mari.
“Cum să fac să mă placă prietenele mele?”. Când m-a întrebat prima dată chestia asta, am zâmbit pe interior. Ce copil inocent am! Auzi la ea! Și, totuși, în discuția cu ea mi-am luat fața serioasă. Era clar un lucru foarte important pentru ea, un lucru preocupant și îmi ceruse mie sfatul. Așa că eu trebuia să-i ofer aceeași importanță problemei ei.
Așa că ne-am pus pe discutat. Să înțeleg de ce este atât de important pentru ea să fie pe placul cuiva, de ce caută soluții la așa ceva și nu este, pur și simplu, doar ea. Da, i-am explicat că nu are rost să încerce să fie pe placul tuturor, pentru că oricum nu va putea să-i mulțumească pe toți. I-am dat exemplul meu, care, ca om de tv, am și fani, am și hateri și care, după ani întregi de consum emoțional, am renunțat de a încerca să fiu pe placul tuturor.
Doar că ea este copil. Și nu are experiență de viață și nici obrazul gros ca al meu. Plus că ține cu adevărat la prietenele ei și părerea lor îi este importantă. Își dorește să o placă, să fie primită în toate jocurile. Se mai întâmplă câteodată ca ea să se simtă nedreptățită de acțiunile prietenelor ei. Sunt chestii mărunte, copilărești. Dar pentru Soph sunt importante. Cele mai importante la vârsta ei. Și suferă atunci când nu primește validarea dorită.
Am discutat mult despre integrarea socială. Am sfătuit-o să nu-și calce pe suflet doar ca să se facă plăcută. Să nu accepte compromisuri. Și să înțeleagă că un prieten adevărat trebuie să te accepte așa cum ești.
Dar e copil. Și discuțiile astea sunt, totuși, prea departe de nivelul ei apropiat de înțelegere. Pricepe, dar pe ea o arde o situație de acum, care, în mintea ei, are nevoie de rezolvare imediată, de o magie poate, pe care crede că tati ar putea-o face.
Și da, tati face magii pentru copiii lui!
După toate discuțiile noastre, cu speranța că ale mele cuvinte i s-au întipărit în minte pentru viitor, deși cu siguranță va trebui să învețe și singură din experiență, am căutat soluții imediate. Soluții pentru vârsta ei, rapide. Nu tocmai ortodoxe, nu tocmai în stilul ideal de parenting, dar eficiente.
Mda, am coborât cu mintea la nivelul ei și, deși nu încurajez astfel de metode, am apelat la MITĂ! Exact, cum faci niște prieteni să te placă imediat, cum îi faci să se întrerupă din tot ce fac și să te integreze imediat, cum îi faci să te ovaționeze? Da, da! Le dai ceva ce le place mult!
Mi-a venit ideea chiar de la Soph, de la tehnicile dezvoltate de ea ca să mă “păcălească” atunci când își dorește ceva bun, dulce de preferat. Și răcoritor în perioada asta. La înghețată mă refer. Știe bine că evităm dulciurile pe cât posibil, doar că, hai să fim serioși: pe căldurile astea, o înghețată este irezistibilă. Iar, la brânzica înghețată Danonino (are Calciu și vitamina D, benefice pentru creșterea și dezvoltarea normală a oaselor copiilor), nu prea ai cum să spui nu. Tu ca părinte, mă refer. Asta pentru că este și hrănitoare, poate fi oricând o gustare rapidă. Așa că da, Soph profită de calitatea asta a produsului și știe clar că nu pot să o refuz, atunci când îmi cere ceva răcoritor.
Cam așa stă situația și cu prietenele ei. În perioada asta, brânzica asta înghețată mi se pare un “stimulent” perfect pentru a câștiga simpatia prietenilor. Și nici părinții lor nu se supără. Iar succesul celui care vine afară cu patru brânzici din casă și le împarte cu prietenii e garantat. Adică, serios, cine ar putea-o refuza pe Sophia acum? 🙂
Știu și repet: a oferi cadouri prietenilor ca să te placă nu este soluția pe termen lung, poate nu este deloc soluția corectă. Dar rezolvă repede o problemă măruntă pentru părinte, dar foarte importantă pentru copil. Așa că, vara asta, o brânzică înghețată ne păstrează armonia în casă și o face pe Sophia cea mai apreciată în gașca ei. 🙂
PS: Hai să fim sinceri până la capăt. E cineva care nu a apelat la metoda asta fie pentru copiii lui, fie chiar pentru el? Adică n-a venit cu „stimulente” la job sau într-un colectiv noi, doar ca să se facă plăcut și apreciat? I-a gândiți-vă bine? O floare, o bere, niște prăjituri? 🙂