Vă jur că habar n-aveam că va ajunge la o concluzie atât de clară. Că va recunoaște că e greu să fii părinte, că e complicat să crești un copil și că, de multe ori, cei mici nu prețuiesc eforturile părinților lor. De fapt, nici măcar nu visam că fiică-mea are o astfel de maturitate și că va înțelege toate lucrurile astea.
Cum a ajuns, însă, la concluziile astea?
Totul a început dintr-o joacă. Evident. Doar așa copiii pot ajunge și la lucruri cu substanță. Mai întâi prin joacă.
I-am propus să facem schimb de roluri și să facem cumpărături. I-a plăcut imediat ideea și de abia aștepta. Doar că… nici ea nu avea habar de ce se va întâmpla.
Ne-am dus în PEPCO cu gândul să-i cumpăr tricouri pentru vară. Buget maxim 150 de lei. Nici prea mult, nici prea puțin, zic eu.
Și… click ! Din acel moment, am făcut schimb de roluri. Am și filmat toată povestea și vă rog să priviți reacțiile Sophiei. Sunt geniale!
Tati s-a transformat în Sophi, iar Sophi în tati. I- am dat copilului putere absolută. Exact ceea ce cred cei mici că au părinții asupra lor. Și își doresc și ei. De multe ori, copiii și-ar dori să fie în locul părinților, nu? Să fie liberi, puternici, să facă ce vor ei, când vor ei etc. Am trecut și noi prin asta, când eram copii. E în firea umană.
Ceea ce nu înțeleg copiii este că, odată cu puterea, cu forța de adult, vin și responsabilitatea, deciziile grele, nevoia de echilibru și, câteodată, imposibilitatea de a-i face copilului pe plac.
Ei bine, pe toate astea le-a trăit Soph în mai puțin de o oră. I-am dat putere, dar a trebuit să fie responsabilă, să-și calculeze bine bugetul, să ia decizii.
Am imitat-o cât de mult pot, la raionul de tricouri. Am ales tricouri cu burtica goală sau tricouri prea colorate. Iar ea, dintr-o dată, a făcut exact ca mine cu ea: mi-a explicat că nu sunt potrivite pentru vârsta mea, că am putea căuta ceva mai elegant. Da, și-a intrat în rol și a interiorizat nevoia de a fi responsabilă.
Așa că, la capitolul haine, ne-am înțeles perfect.
Tot acolo, i-am arătat câteva lucrușoare pentru bebeluși. Mi-a plăcut mult de ea că i-a ales imediat frățiorului de acasă două chestii mici. Pentru el, din bugetul ei. Sincer mi s-a umplut sufletul de mândrie și de drag de ea. A împărțit imediat cu frățiorul. Foarte tare!!!
Lovitura de grație i-am dat-o la raionul de jucării. Am făcut o criză, m-am dat cu fundul de pământ, pentru că îmi doream neapărat o jucărie. Vi se pare cunoscută scena? Fac astfel de tantrumuri copiii noștri. Și ne enervează groaznic momentele astea. Dar… cu multă răbdare și iubire și îmbrățișări se pot rezolva. Nu cu țipete, nu cu bruscări.
Soph a făcut asta cu mine. În rolul de tată s-a comportat calm și blând cu copilul isteric. Și iar am fost tare mândru de ea. Că a adoptat stilul meu, ce fac eu cu ea și i s-a părut soluția corectă. Deci, pentru mine, a fost o confirmare că rezolv corect problemele astea.
La final, a trebuit să contabilizam. Aveam în coș, dincolo de tricouri, tot felul de prostioare. Pixuri, mingi, perne gogoși, o pignata, tot felul. Pe unele și le-a dorit Soph, pe altele copilul alintat din mine. Dar… la ceva trebuia să renunțăm.
Câteva minute bune, Soph le-a calculat pe toate și a fost responsabilă la superlativ. A renunțat cu ușurință la perna gogoașă pentru că sărea din buget. Și, da, a scos-o din coș fără a sta prea mult pe gânduri. Maxim mi-a plăcut și momentul ăsta. Maxim!
În încheiere, Sophia a concluzionat: “Nu-mi doresc să mai facem vreodată schimb de roluri! E foarte greu să fii părinte și nu mai vreau asta! ”Ne-am pupat, ne-am strâns în brațe și ne-am întors la realitate. Eu, părinte responsabil, ea copilul meu minunat, care acum mă privește cu ochi mult mai permisivi. :)))
Vă recomand din suflet să încercați și voi experimentul ăsta. Să-i dați putere copilului ca să vedeți ce face cu ea. Să știți că veți avea surprize minunate. Și sigur, ulterior, veți avea o relație mai bună!