“Încrederea de sine este baza tuturor succeselor şi a realizărilor” –
CITAT ADAPTAT DUPĂ BRIAN TRACY
Fără încredere eşti ca o furnică între semeni, mereu înfricoşat de ceea ce urmează, terifiat să mai faci un pas, disperat că vei da greş, convins că nu eşti bun de nimic. Asta gândeşti tu ca om mare şi sunt sigur că în momentul în care te uiţi în oglindă şi te vezi nu eşti deloc fericit.
Acum să ne gândim la asta aplicat asupra unui copil. Un copil care, prin definiţie, este mereu pus la încercare de tot ceea ce i se întâmplă nou. El descoperă ceva în fiecare zi. În fiecare zi se confruntă cu noi şi noi provocări cărora trebuie să le facă faţă. Cam nasol dacă are zero încredere în forţele lui. Noroc că nu e un caz pierdut. Te are pe tine acolo să îi sufli în aripi, să îl ajuţi şi să-l îndrumi. Trebuie să faci asta. E al tău.
Nu ştii cum? Hai, că nu e greu şi mai jos e o listă de 21 de îndrumări. Poate te ajută. Mie unul mi-au fost şi îmi sunt de mare folos.
Asigură-te că ştie că îl iubeşti necondiţionat
Asta e baza în tot. Atâta timp cât un copil ştie că e iubit orice s-ar întâmpla, jumătate din treaba e rezolvată. El ştie că are în braţele cui să se refugieze când îi e greu, ştie că are pe cine să întrebe când nu ştie, are de unde să îşi ia curajul atunci când are nevoie de el. Iubirea e cel mai important sentiment pe care un om îl poate trăi. Fără ea suntem nimic.
Purtaţi cu ei discuţii pozitive.
De regulă pornim pe drumul lui “nu ştiu dacă pot”, “sunt un dezastru la asta”, “ceva nu e în regulă cu mine”. Ia schimbaţi macazul şi să vedeţi cum se schimbă situaţia. Apare curajul şi automat dramul de încredere.
Spuneţi-i pe nume.
Lasă-l pe “puiu”, “muţu”, “ţuţu”, “copiluţu’”.Atunci când i te adresezi pe nume îi dai importanţă. Îl faci să se simtă bine. (Nouă ne-a fost cam greu cu asta.)
Responsabilizaţi-l adaptat vârstei lui.
Fă-l să se simtă util. Dacă tu îi spui: ”lasă, că îți pun eu apă că o verşi”, “nu pune mâna pe ouă că le scapi”, îl faci să se simtă inutil şi pasibil 100% de eşec. Lasă-l să greşească şi nu fă o dramă din asta. Incurajează-l.
Jucaţi-vă cu ei şi lăsaţi-I să conducă jocul.
Prin joc, ei învaţă. Prin joc descoperă. Prin joc îşi imaginează. Prin joc cresc oameni. Joacă-te cu el, lasă-l să conducă jocul, iar el va înţelege că ţi-ai pus toată încrederea în el şi că tu chiar crezi că ceea ce face el acolo e minunat.
Concentrează-te să îţi îmbunătăţeşti tu ţie încrederea de sine
Eşti cel mai important model pentru copilul tău. În primii ani, singurul. Lucrează la tine astfel încât ceea ce copiază de la tine să te mulţumească.
Cere-i părerea în orice.
În orice!!! De la ce pâine cumpăraţi, până la ce restaurant să mâncaţi. Orice!!! Între doi adulţi care discută şi sunt pe cale să ia o decizie, copilul se va simţi supererou dacă şi opinia lui va fi luată în considerare. Nu i-o respecţi? Explică-i de ce.
Petreceţi timp de calitate împreună.
E la fel de importantă ca iubirea.
Învaţă-l să îşi stabilească şi să îşi atingă scopurile.
Asigură-te că sunt potrivite pentru vârsta lui. Îl va ajuta să se simtă mai mult decât capabil. Nu reuşeşte singur să îşi îndeplinească scopul? Ajută-l, ghidează-l! La noi a fost fabulos când şi-a făcut prima pusculiţă. Visa la o anumită maşină. Când şi-a cumpărat-o cu banii strânsi de el, zici că era cea mai grozavă chestie pe care cineva a putut să o facă vreodată.
Când îi acorzi atenţia ta, concentrează-te doar pe el.
Chiar dacă nu crezi, ei simt când atenţia ta e şi în altă parte. Lasă telefonul, televizorul sau orice. Fii acolo.
Vorbeşte despre el într-un mod pozitiv de faţă cu alţii.
Mai trebuie să spun că îi creşti respectul de sine? Un copil lăudat de părinţii lui se va simţi ca un mic zeu.
Nu îl compara cu alţii.
Niciodată!!! Fiecare suntem unici. Excelăm în ceva, altceva nu ni se potriveşte… Ce bine că nu suntem la fel.
Dezvoltă-i simţul proprietăţii. Agaţă poze cu voi în casă, de exemplu.
Reperul e acasă. Mereu. Şi, dacă suntem la mii de kilometri distanţă, primul loc drag rămâne mereu acasă. E important să ştii că aparţii de un loc.
Lasă-l să ia decizii de unul singur.
Şi fii acolo să îl pupi dacă s-a lovit. Metaforic vorbind, dar fii acolo.
Încurajează-l să încerce lucruri noi.
Doar aşa îşi va descoperi pasiunile. Ajută-l să şi le cultive.
Ajută-l să treacă peste teama de eşec.
Cine nu munceşte nu greşeşte, nu? De ce ar face excepţie? Eşecul e şi el bun uneori. Din el înveţi, te ridici, te scuturi şi porneşti mai departe ştiind ce poţi păţi.
Încurajează-l să îşi exprime sentimentele.
Cel mai rău e să ţii în tine ceva. Tu, părinte, trebuie să fii cel în braţele căruia trebuie să fugă şi să spună ce are pe suflet. Că e de bine, că nu…
Când te superi pe el, fă-l să înţeleagă că eşti supărat pentru ceea ce a făcut nu pentru ceea ce este el.
Ai grijă să fie înconjurat de oameni pozitivi.
Oamenii pozitivi te încarcă şi pe tine cu aceeaşi energie.
Creează acasă un perete al reuşitelor.
Uneori mai avem nevoie şi de confirmări, iar acasă, un perete dedicat reuşitelor, pe care să îl vadă în fiecare zi îi va întări încrederea de sine.
Sufocă-l cu îmbrăţişări.
O îmbrăţişare, încurajările tale, bucuria pe care ţi-o citeşte în ochi atunci când face ceva minunat e nepreţuită. E ca iubirea. Esenţială!
Nu e ca şi cum toate acestea nu le ştiai deja sau nu erau ascunse acolo undeva în sufletul şi mintea ta. Dar luaţi cu treabă, ancoraţi prea mult în gânduri, probleme şi realitate, se întâmplă să mai uităm. Însă, e bine uneori să le mai scoatem la suprafaţă.
Să ne fie bine!