Creșterea copiilor este un proces complex și responsabil care necesită atenție, răbdare și înțelegere. De multe ori, serviciul, copilul, responsabilitățile pe care le avem, oboseala și lipsa timpului pot duce la apariția problemelor între soți. Iar lipsa de comunicare duce, inevitabil, către discuții, care se pot transforma foarte ușor în certuri serioase și repetate, unde cei doi își pot arunca acuze și cuvinte grele.

Nu vom discuta despre psihicul adulților sau de împăcarea lor dulce. Ne preocupă mai mult cum se simt copiii într-un astfel de mediu. Mulți părinți nu realizează cât de mult afectează acest lucru starea psihică a copiilor lor. Frazele repetate de nemulțumire, furia și resentimentele pot avea consecințe grave asupra sănătății emoționale a copilului.

Într-o ceartă, în situații de stres sau oboseală, adulții pot rosti cuvinte incontrolabile pe care un copil nu ar trebui să le audă. Iar celui mic nici măcar nu-i pasă care dintre părinți are dreptate, pentru că el are nevoie de ei amândoi.

Lipsa unui sentiment de securitate și siguranță, incertitudinea și neîncrederea în lume, apariția unor frici nerezonabile și a suferinței emoționale sunt doar unele dintre consecințele care pot afecta copiii, indiferent de vârsta lor, dacă părinții nu-și vor schimba tiparul de comportament.

De ce nu ar trebui să vă certați în fața copiilor? Care sunt efectele asupra lor?

1. Consecințe negative asupra psihicului

Țipetele și reproșurile constante pot determina un copil să simtă frică, ură și neînțelegere. Acest lucru îi poate afecta sănătatea mintală și stima de sine. Copilul este afectat în subconștient, iar consecințele pot fi atât psihice, cât și fizice. El poate avea schimbări de dispoziție și poate arăta că suferă prin tantrumuri, mofturi, dar și insomnii sau scăderea poftei de mâncare.

2. Scăderea imunității

Cel mai adesea, presiunea emoțională prelungită sau frecventă nu dispare fără să lase urme. Fiecare ceartă între părinți este stresantă pentru un copil, iar stresul afectează invariabil sănătatea oricui, chiar și a unui adult. Dacă un copil se află în permanență într-o situație tensionată, imunitatea organismului scade și apar boli, care sunt denumite în mod obișnuit psihosomatic. Prin urmare, copiii din familiile conflictuale se îmbolnăvesc adesea tot timpul.

Consecințele se pot manifesta prin diverse reacții: ticuri nervoase, bâlbâială, frici, coșmaruri etc. Toate acestea pot fi întărite de faptul că părinții, observând o problemă, se opresc din luptele ostile și declară un armistițiu. Drept urmare, copilul își dezvoltă subconștient credința că, dacă este bolnav, totul în familie este în ordine și nimeni nu se va mai certa. Simptomul capătă semnificații „salvatoare” și este posibil chiar să nu răspundă la tratament pentru o lungă perioadă de timp. Mai mult, consecințele s-ar putea să nu apară imediat, ci ani mai târziu.

3. Modificări ale personalității

Copilul se dezvoltă din primele zile. Odată cu apariția conștiinței de sine, și asta în jurul vârstei de 3 ani (celebra criză de 3 ani), personalitatea copilului începe să se formeze. Fiecare perioadă de vârstă are propriile sarcini de dezvoltare, iar un copil care nu a finalizat cu succes etapa anterioară nu poate merge mai departe cu încredere.

Cele mai multe dintre conflictele părinților sunt legate de propriile etape cândva neterminate sau sunt construite pe scenariile familiilor și părinților lor. Copiii învață cum să se poarte de la părinți. Dacă îi văd pe adulți rezolvându-și conflictele prin țipete, cuvinte urâte sau chiar violență, ei pot crede că așa este normal și pot repeta acest comportament în viitorul apropiat sau mult mai târziu, în viața lor de familie.

4. Afectarea încrederii și a relațiilor cu părinții

Certurile în fața unui copil pot duce la distrugerea relației de încredere dintre tine și copil. Copilul poate înceta să ceară ajutor și sfaturi, stima lui de sine suferă, se retrage în sine, simte deznădejde și tensiune.

La fiecare vârstă, un copil are propriile nevoi, iar părinții conflictuali sunt prea concentrați pe nemulțumirea propriilor interese. Astfel, copilul nu primește atenția de care are nevoie și o merită în conformitate cu stadiul său de dezvoltare. El are nevoie de răspunsuri la întrebări, de cooperare și comunicare, de acceptare, o viață activă și sprijin. Acordându-i toate astea, alături de grijă și multă dragoste, îi întăresc încrederea în propriile forțe.

5. Vinovăţie

Orice ceartă dă naștere la anxietate și confuzie. Cea mai dificilă experiență care apare la un copil în timpul unui conflict între părinți este neputința. El nu poate controla și nu poate opri scandalul.

Treptat, în locul neputinței, se instalează sentimentul de vinovăție. Când cele mai dragi persoane din viața lui se ceartă fără un motiv pe care copilul să-l înțeleagă, el începe să caute sursa neînțelegerii. Și, foarte rapid, va crede că el este cel vinovat, că este rău și inutil.

6. Inadaptare socială

Pentru o adaptare socială de succes, un copil are nevoie de un repertoriu comunicativ și comportamental bogat și, cel mai important, unul pozitiv. Dacă nu se aprovizionează cu el în familie, atunci va avea dificultăți destul de des în comunicarea cu semenii și în construirea relațiilor cu sexul opus și chiar în învățare.

Impactul negativ al conflictelor parentale asupra dezvoltării copiilor este evident. Furia are diverse forme de manifestare: un ton crescut, țipete, o privire plină de ură. Toate acestea nu pot fi ascunse de ochii sau urechile unui copil. Copiii sunt foarte sensibili la schimbările în starea emoțională a mamei sau a tatălui și, într-o oarecare măsură, sunt dependenți de aceasta.

Cum facem să reducem spre minimum certurile dintre noi adulții și să-i protejăm la maximum pe cei mici?

1. Analizează situația

Încearcă să înțelegi ce ți-a declanșat comportamentul negativ și starea de nervozitate. Poate ești obosit, iritabil sau stresat. Poate ai o problemă la job pe care ai adus-o și acasă. Poate e mai bine să te relaxezi sau doar să tragi un pui de somn și vei vedea lucrurile diferit. Sau poate toate acestea se potrivesc partenerului și o simplă îmbrățișare îl va liniști și calma. Înțelegerea motivelor te va ajuta să eviți situații similare și în viitor. Un boicot lung și plecarea de acasă nu rezolvă problemele, este mai bine să folosiți pauze scurte pentru a reduce stresul emoțional.

2. Calmează-te

Sună banal, dar câteva exerciții de respirație vor oxigena creierul, te vor calma și te vei liniști. Așa că, trage serios aer în piept și starea ta de spirit se va schimba!

Părinții trebuie să învețe să-și gestioneze emoțiile. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să înceteze să rezolve lucrurile atunci când situația o cere, dar ar trebui să învețe să-și controleze sentimentele în timpul unui conflict. Asta îi va ajuta să se comporte civilizat pe toată durata disputei și să protejeze psihicul copilului de negativitate.

3. Evită conflictul

Înainte de a începe o ceartă, ar trebui să te gândești dacă chiar motivul merită să strici o atmosferă frumoasă de familie. Înainte de a-ți exprima nemulțumirea față de partener, ar trebui să vezi dacă nu cumva ceea ce vrei să-i reproșezi ți se potrivește și tie și dacă nu ai și tu o parte de vină în situația creată.

Multe probleme și reproșuri pot părea stupide și își vor pierde din semnificație dacă le găndești și le analizezi mai profund. Cum se zice „pentru cel care simte este tragedie, pentru cel care gândește doar o comedie”. Încearcă să-ți răspunzi singur la întrebarea: „Vrei să ai dreptate sau să fii fericit?”. Depinde de tine ce răspuns alegi.

4. Nu ascunde problemele sub preș

Evitarea problemelor este extrem de periculoasă pentru relațiile de familie. Situațiile controversate pot fi rezolvate doar prin dialog. Tăcerea duce la subestimare, care mai târziu se transformă în indiferență, iar absența emoțiilor este deja o amenințare serioasă la adresa bunăstării relațiilor.

Conflictul ascuns sau evitat provoacă tensiune, politețe falsă și ostilitate. Tăcerea demonstrativă a părinților poate să sperie și mai mult copilul, creând o atmosferă de incertitudine. Semnalele pe care ni le transmitem unul altuia la nivel non-verbal nu sunt atât de greu de înțeles. Copiii care cresc în mijlocul reproșurilor și nemulțumirilor nerostite devin oameni depresivi, au dificultăți în exprimarea emoțiilor, deoarece suprimarea sentimentelor este ceva ce au învățat de la părinți.

De asemenea, dacă s-au acumulat multe nemulțumiri, nu încercați să le rezolvați pe toate deodată. Stabiliți priorități ca să faceți față problemelor pas cu pas. Ideal este, să vă scoateți partenerul în afara casei și să discutați pe îndelete despre ce vă nemulțumește, dar și cum să rezolvați problemele.

5. „Certați-vă” pe telefon

Dacă simți că explodezi dacă nu-i zici soțului sau soției tale în acel moment ce gândești, mai bine scrie-i un mesaj pe telefon, decât s-o faci verbal în fața copilului. Cât concepi mesajul, te vei concentra la exprimare, vei filtra reproșul, tonul tău nu va fi auzit și nu vei provoca nici „adversarul”. Te vei plictisi să scrii și chiar s-ar putea să găsiți o soluție înainte să înceapă certa. Copilul nici nu va sesiza animozitățile dintre voi și toată lumea va fi fericită.

6. Evitați cu orice preț agresivitatea

S-ar putea să nu reușești să eviți o ceartă. Pe cât posibil, în timpul disputei, vorbește și acționează calm. Ridicarea vocii nu va face argumentele mai convingătoare și poate speria serios copilul. De asemenea, evitați insultele și umilirea. Agresiunea verbală este la fel de dăunătoare pentru copil, ca și agresiunea fizică.

După ce furtuna a trecut, faceți pace în fața lui. O îmbrățișare în trei sau patru, după caz, va restabili și va readuce normalitatea în casa voastră.

7. Vorbește cu copilul tău

Ulterior, arată-i copilului că sentimentele de mai devreme sunt normale și naturale. Spune-i că și tu ai zile mai proaste și emoții negative. Dar este important să-l înveți cum să-și exprime și să-și gestioneze corect sentimentele.

Oameni ideali nu există, cum nu există nici familii ideale în care nimeni nu se ceartă niciodată. Prin urmare, explicați-i că dacă, din când în când, apar neînțelegeri în familie, acest lucru este normal.

Sentimente precum furia, iritația, mânia sau nemulțumirile fac parte din natura noastră umană, sunt normale și avem dreptul să le trăim. Important este să ne acceptăm propriile emoții fără a închide ochii la ele, fără a le potoli sau a le acumula în interior. Și să învățăm să controlăm exprimarea lor pentru că este în puterea noastră s-o facem. Este responsabilitatea noastră față de ceilalți oameni, în special față de cei dragi.

8. Asigură-l că nu este vorba despre el

Este important să-i spunem copilului că nu el este vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat, deoarece copiii mici cred adesea că ei sunt cauza comportamentului negativ-agresiv al părinților. Ca cel mic să ne înțeleagă, este necesar să-i explicăm că o ceartă nu înseamnă că cineva este de vină sau unul este mai rău decât celălalt, doar că, doi oameni, pur și simplu, nu au putut fi de acord în legătură cu o situație dată. De asemenea, este important să spunem că o ceartă nu va duce la o ruptură în relația dintre mama și tata, că aceștia continuă să se iubească și au un lucru în comun: dragostea nemăsurată pentru copil.

9. Cere-ți iertare

După conflict, explică-i copilului că regretați comportamentul și explicați-i de ce ați greșit. Vorbiți-i despre importanța comunicării calme și respectuoase. Nu vă sfiiți să vă recunoașteți greșeala și să-i cereți iertare copilului. Asta îi va demonstra că îi respecți sentimentele și că ești dispus să te schimbi. În plus, vei fi un exemplu bun de urmat.

10. Lucrează asupra ta

Conștientizarea, concluziile și luarea unei decizii de a-ți schimba propriul comportament pot fi singura cale de ieșire rezonabilă. Este important să ne amintim că un copil are întotdeauna nevoie de un sentiment de siguranță și sprijin din partea unui adult.

Încercați să creați o atmosferă pozitivă în familie, unde iubirea, respectul și sprijinul să devină principiile de bază ale comunicării. Nu uitați să vă exercitați autocontrolul și să vă reglați propriile emoții pentru a fi un exemplu bun pentru copil. Niciodată nu este prea târziu să lucrezi pe tine. Este important să înțelegeți ce trebuie schimbat.

Dacă dorința de a salva familia este mai puternică decât ambițiile personale, va trebui să schimbați ceva. Comunicați cât mai des, nu acumulați frustrări și petreceți timp cât mai mult împreună, oferindu-i copilului posibilitatea de a înțelege ce înseamnă o familie fericită.

Nu uitați nici de timpul petrecut în doi, care cu siguranță va aduce beneficii relației. Acest lucru va ajuta la crearea unui mediu mai sănătos și mai prosper din punct de vedere emoțional pentru copil.