Din seria interogatoriului printre părinţi atunci când dau de greu, astăzi, vă surprind. Sunt sigur! Eu am râs cu lacrimi, încă mai râd la unele, aşa că nu vreau să le ţin doar pentru mine, ci vreau să le împărtăşesc cu voi ca să râdeţi cât vă ţin puterile.
Cum am ajuns în situaţia asta? Ei bine, tot datorită lui fii-miu.
V-am zis recent că am scăpat de scutece. Yeeeei, ce bucurie!!! Recunosc că e ciudat să nu mai cumpăr baxuri întregi. Simt că am încheiat o etapă importantă şi uneori sunt nostalgic. Dar despre asta, într-o postare viitoare.
Ei bine, suntem acum mari fani oliţă. Atât de fani, încât, într-o zi, a zis că îşi face nevoile doar dacă îi pun oliţa în mijlocul camerei, iar eu stau în faţa lui şi îi fac “pectacol”. Na, poftim! Unde am ajuns. Am făcut spectacol în timp ce el avea treabă importantă pe tron? Am făcut… ce era să fac?
Aşa se face că am ţinut să mă fac de mândra minune în faţa prietenilor şi le-am povestit. Evident, i-am întrebat şi pe ei dacă au avut parte de cereri ciudate din partea copiilor lor şi ce să vezi că nu sunt singurul care rămâne interzis în faţa omuleţului de acasă.
Ion, tată de Sasha – 3 ani
Fii-miu m-a disperat, la propriu, că el vrea să doarmă în pat cu vecina lui, dezbrăcaţi. Îţi vine să crezi??? Al meu are 3 ani şi fata 5. Nu îmi spune că au învăţat asta de undeva că nu aveau de unde. Oricum, lui fii-miu îi place să stea aşa, dar la una ca asta nu m-am aşteptat… Acu’ eu ce fac?
Victor, tată de Medeea – 3 ani şi jumătate
Medeea are mereu cereri ciudate… Zilele trecute ploua de mama focului afară, curtea era doar noroi, dar noroi de ăla de îţi murdăreşte şi şosetele din cizmele de cauciuc, iar ea plângea la geam că vrea afară. Acum, am scos-o. Eu am stat în cadrul uşii, că nu urăsc ceva mai mult pe lume decât noroiul şi ploaia, iar ea s-a făcut ca un porcurşor. Ştii cum am băgat-o în casă? Pe sus, cu direcţia cadă. În cadă am dezbrăcat-o, hainele le-am băgat direct în maşina de spălat, iar ca să dau jos de pe copil tot noroiul m-am străduit o vreme…
Mădălin, tată de Dan – 8 ani
Fii-miu e precope rău. Deja, de 1 an de zile, o cere frecvent în căsătorie pe învăţătoare… Îi duce flori, fără ca noi să ştim. Prima oară ne-a zis că ar vrea să îi ducă un trandafir şi ni s-a părut drăguţ. Eh, cu banii pe care şi-i strânge, asta face. Îi cumpără flori şi îi spune că vrea să se însoare cu ea pentru că e cea mai frumoasă femeie şi e femeia care îl învaţă pe el toate lucrurile bune din lume… Zii, tu! Cum să îi explic că the best is yet to come? Cum să îi spun să nu rămână ancorat în obsesia asta a lui? Aaaaah, are şi o iubită în clasă. Dar despre ea zice că nu e la fel de serios ca şi cu învăţătoarea. Pe Miruna, că aşa o cheamă, nu o vede soţie… Pentru că e “prea mică”.
Cristina, mama de Tudor
Fii-miu îmi alege ținutele dimineața, înainte să merg la muncă. Îmi spune dacă să îmi iau fustă, blugi sau rochie. Inițial mi s-a părut tare faza, dar la un moment dat, când am început să îi spun că asta nu se potrivește cu asta și că ar fi mai bine să alegem altceva, a început să plângă cu sughițuri. Ce am făcut? Mi-am pregătit ținuta dorită de mine, am ascuns-o în hol, l-am lăsat să își facă de cap cu mine și m-am schimbat pe fugă, înainte să ies din casă. Norocul meu că dressing-ul îl avem la etaj, iar jos, când plec eu, nu e prezent. Altfel m-ar fi văzut colegii cu un ciorap roșu, unul verde, fustă maro și bluză roz. Vis aș fi fost. Direct la casa de nebuni m-ar fi duș. Dar na, pentru “definirea stilului”, ce nu face o mamă? Și în clovn se transformă!
Ai voștri copii ce ciudățenii au? Ce chestii inedite vă cer? Că sunt sigur că și voi aveți multe de povestit!