Încă nu ştiu cum e, dar am văzut la alţii. Există momente în viaţa de părinte, când copilul îl preferă pe tata sau pe mama, în detrimentul celuilalt. De regulă, pe mama…
Ea e cea mai prezentă în viaţa celui mic: papa, schimbat, spălat, pupat şi alinat în caz de lovitură şi tot restul arsenalului de nevoi. Tata e şi el acolo, dar mai rar poate interveni peste o mamă “posesivă”, hotărâtă să le facă pe toate.
La un moment dat, cel mic vrea să se joace cu tati. Vrea să mănânce cu tati, vrea să stea cu tati, să facă baie cu tati şi cel mai grav să doarmă cu tati. De ce e asta cel mai grav? De regulă, ritualul de somn aparţine mamei. Adoră ele să îşi vadă puiul cufundat în vise şi na… le înţeleg. Îmi place şi mie, dar trec cu mare greutate peste soaţa mea. “E momentul nostru de când a deschis ochii în lumea asta”. Cu aşa ceva nu pot să lupt şi mă rog la Cel de Sus să mai aibă şi ea treabă seara şi să mă lase să mă bucur şi eu de aceste momente. De multe ori Cel de Sus m-a ascultat. 🙂
Cumva, la un moment dat, mama ajunge vioara a doua fără să îşi dea seama. Când o face, începe să îşi pună întrebări: “O fi de la faptul că nu îl las să facă diverse lucruri? Am început să lucrez mai mult şi simte asta? Sunt prea ocupată cu treburile casei şi nu îi convine? Oare de la ce? De la ce? De la ce???”. Se ajunge la frustrare şi chiar lacrimi. Nu ai cum să alini aşa ceva şi, ca tată, ajungi să te şi simţi aiurea.
În asemenea situaţii, psihologii sunt de regulă foarte relaxaţi si au câteva sfaturi practice. Nu e de sărit în apă, nu e motiv de panică şi nu necesită o intervenţie serioasă. Trebuie urmaţi câţiva paşi simpli însoţiţi de multă răbdare. Toate acestea, în cazul în care copiii sunt iubiţi la fel de ambii părinţi şi nu ne referim sub nicio formă la abuzuri de orice gen. Vorbim strict de situaţii întâlnite în familii normale cu un comportament firesc.
Aşa că cei mici recurg la favoritisme între părinţi şi din pură curiozitate. În căpşorul acela mic al lor se întreabă: “Oare ce se întâmplă dacă fac asta?”. Obişnuiţi să doarmă cu mami, ar experimenta asta şi cu tata. Obişnuiţi să se joace mai mult cu mami, vor şi cu tata. Exemplele pot continua la nesfârşit.
Ceea ce e foarte important:
-
Niciodată nu rĂspunde negativ într-o astfel de situaţie.
Dacă vrea să se joace cu tata şi seara vrea să adoarmă lângă mama, ea nu trebuie să îi reproşeze faptul că, mai devreme, nu a vrut să se joace cu ea. Copilul se va simţi vinovat şi, pe viitor, dacă astfel de comportamente continuă, cel mic nu îşi va mai exprima atât de uşor dorinţele. E nevoie de răbdare, tact şi înţelegere.
-
Empatizează cu el.
Vrea din nou cu mama sau cu tata. Unul din cei doi ar putea să se supere. De exemplu: “Vreau să mă uit la desene animate doar cu tata”. Nu poţi ca mamă să îi onorezi cererea din varii motive, dar fă-l să simtă că dorinţa i-a fost ascultată. Spune-i că se va întâmpla asta imediat ce tata va ajunge acasă sau imediat ce termină treaba pe care o are şi până una alta oferă-i o alternativă.
-
Încercaţi, ca părinţi, să fiţi într-o cât mai perfectă egalitate.
Dacă unul dintre voi se ocupă de mâncare, spălat, învăţat şi altul într-o mult mai mare măsură cu joaca, nu e ok. Copiii învaţă prin joacă, e în firea lor şi adoră orice formă de divertisment. Aşa că… un echilibru trebuie să existe. În lipsa lui, micul profitor, căci asta sunt toţi, va înclina balanţa către părintele care îi oferă mai multă distracţie.
-
Implicaţi-vă amândoi în mod egal. (Aviz nevesti-mii)
Încercaţi să vă alternaţi îndatoririle. E ok ca cel mic să ştie că şi mami şi tati pot să îi facă baie, amândoi pot să îl culce, să îi dea să mănânce, să se joace cu el. Aşa, cel mic nu va mai avea preferinţe între cei doi. Sau… le va avea, dar mult mai rar.
-
Nu eşti favoritul lui într-o zi, iubeşte-l şi respectă-l la fel şi arată-i asta.
Îl vrea pe tata sau o vrea pe mama? Celălalt nu trebuie să fie supărat! Lasă vrăjeala şi nu te preface că plângi în faţa lui. De ce vrei să îl faci să se simtă vinovat? Nu e ca şi cum îţi spune că îşi iubeşte vecinii mai mult decât pe tine. Vezi-ţi de treabă şi zâmbeşte! Până la urmă, ce vrei să-i transmiţi? Că-l iubeşti necondiţionat, nu? Şi că orice s-ar întâmpla, tu, ca mamă sau tată vei fi acolo, lângă el indiferent de situaţie. Comportă-te ca atare!
-
Nu te răzbuna pe el pentru că nu te vrea.
Îl vrea pe celălălt în secunda aceea pentru o anumită activitate şi peste doar două ore te vrea pe tine? Du-te la el, jucaţi-vă sau mai ştiu eu ce vrea să faceţi! Nu-i întoarce spatele şi nu te răzbuna. E cel mai rău lucru pe care poţi să îl faci. Nu vrei să îi transmiţi mesajul că ai fi gelos sau geloasă sau că bănuieşti că pe celălalt îl iubeşte mai mult… Hai, frate! L-aţi făcut împreună, obişnuieşte-te că vă iubeşte în mod egal ;).
-
Comportă-te firesc şi priveşte partea plină a paharului.
Copiii sunt foarte, dar foarte solicitanţi. Sunt în stare să stoarcă din tine şi ultima picătură de energie. Sunt o sursă inepuizabilă! Dacă nu te vrea într-un anumit moment, priveşte partea plină a paharului şi gândeşte-te că ai puţin timp pentru tine. Dacă vrea să se joace cu mami sau … orice altceva… relaxează-te! Fă ceva pentru tine şi nu-ţi plânge în pumni. Nu trăieşti o tragedie ci o normalitate.
Fii deştept ca părinte, calculează-ţi paşii atent, iubeşte-l cât poţi tu de mult, arată-i asta şi n-ai cum să dai greş.
*** articol inspirat de parenting.com