Am râs copios când un bărbat a intrat pe acest blog căutând în google „cum să mă înțeleg cu nevasta”. Serios! Asta a căutat omul pe net! Sunt cuvintele lui, scrise cu mânuțele lui. Și a nimerit pe Taticool. Am aflat de el pentru că ne-au apărut cuvintele lui în accesările către blog. Nu știu dacă a găsit răspunsul la întrebarea lui, dar încerc să-l lămuresc acum. 🙂
O ai acasă, e a ta și nu ți-o ia nimeni. Iniţial. te bucuri de nu îți mai încapi în piele. „Hahaha”, îți spui. Ai pus mâna pe o comoară, toată lumea te invidiază, mulți se bat și se zbat să ți-o ia, doar că nu le iese. Ea e doar pentru tine, are ochi doar pentru tine, are sufletul deschis doar pentru tine și zici că cineva i-a pus „ochelari de cal”, de te vede doar pe tine.
Da, vorbim despre soția ta.
Cine mai e ca tine? Ai făcut ceva eforturi să o cucereşti, apoi să o duci la altar, a trebuit să înveți să o cunoști, să îi știi toate dedesubturile, să o înțelegi, ba chiar ai învățat să gândești uneori cu câteva secunde înaintea ei și de N ori ai reușit să o surprinzi. Ești zmeu!
Așa ai gândit multă vreme. Acum… după ce anii au mai trecut, parcă, parcă ai mai vrea și tu un moment de respiro, că deh… sunteți obișnuiți unul cu altul, nu mai e doar lapte și miere, nu îți mai acceptă toate cele, ba chiar uneori te ceartă că mergi la fotbal cu băieții în loc să faci te miri ce. Ajungi ca Dan, când i-a cerut un tip soţia în căsătorie.
Nu ai cum să accepți una ca asta. Ce, Doamne, iartă-mă? Doar ești bărbat, faci ce vrei tu! Eh, bărbate, am o veste tristă că și eu sunt tot acolo… Femeia e femeie până în măduva oaselor și, pe când credeam noi că i-am prins punctele sensibile, pe când credeam că le avem la degetul mic, PAC! că ne-o dau la temelie de nu mai știm pe unde să scoatem cămașa.
Sunt bărbați pe lumea asta care se resemnează. Apelează la deja clişeul „da dragă” și așa se face că ei au ultimul cuvânt. Alții se distanţează de tot, încep vieți paralele și uite așa, luni sau poate chiar ani, viața lor devine o minciună și se irosesc. Dar mai sunt și alții care vor să fie mai șmecheri decât șmecheria, șmecheria fiind soția lor, și apelează la fel și fel de şiretlicuri ca să le vină de hac.
Of, câte n-am mai făcut și eu. Spre exemplu, soaţa îmi spune mereu să duc gunoiul și în 90% din cazuri uit. Aia e… Uit! Mă revanşez frumos, cu o floare, un compliment și cine știe ce mai îmi trece prin cap. Mai apelez și eu la clişeul „da dragă”, pun capul în pământ și îmi văd de drum. Trece furtuna până la urmă.
Uneori, însă, e așa aprigă furtuna asta de zici că e un uragan. Vedeți voi? Femeia, în general, are darul ăsta de a ne pune pe jar mai ceva ca atunci când pui micii pe grătar. Ne aduc într-un stadiu în care sfârâie nervii în noi. O știu prea bine și bănuiesc că o știți și voi.
Ce faci în situația asta? Încerci să fii puțin mai deștept, nu decât ea, evident… că n-ai cum :))) și te apuci să îți scormoneşti prin minte sau cauți să găsești soluții să o îmbunezi.
Așa se face că mulți bărbaţi, muuulţi de tot, au ajuns să caute inclusiv pe internet soluții la problemele lor. Până acolo te poate duce femeia. Până acolo îţi poate bulversa mintea de nu mai poţi tu singur să gândeşti. Ştiţi cum sunt aceşti bărbaţi? Aşa cum sunt femeile din viețile noastre când caută pe net ultimul model de ojă, de fustă, de mixer sau pantofi. Așa și ei. Caută și caută și caută până găsesc soluția salvatoare şi ce credeţi? De multe ori nici nu o găsesc.
Acuma sincer. Putem noi căuta la infinit pe net, că răspunsul tot la noi e. Şi e al naibii de evident şi de simplu. Fraţii mei, să fim sinceri e cheia succesului. Pe femeie degeaba o minţi că te prinde. Degeaba o amăgeşti, că te prinde. Dacă îi promiţi ceva şi nu te ţii de promisiune e nasol că ţi-o iei mai ceva ca oştile dacice de la romani. Sincer, acum. Nu e aşa?
Cu femeia nu e de glumă. Eu m-am resemnat și am ajuns la concluzia că de multe ori degeaba vreau să fiu mai şmecher decât însăşi şmecheria că nu îmi iese. Vă recomand şi vouă. Fac tot posibilul să avem o comunicare bună, să îmi respect promisiunile atunci când le fac, când nu reuşesc, recunosc şi, în rest, numai de bine.
Ah, şi încă ceva. Să ţii o femeie lângă tine, să o ai normală, să nu fie „urlătoare”, vorba unui prieten, trebuie să o iubeşti sincer. Să fii acolo pentru ea şi lângă ea. Când nu mai eşti, începe haosul și atunci îţi dai seama că nu e de glumă cu „şmecheria”.
Era un banc bun pe tema asta:
Ion prinde peştişorul de aur.
-Lasă-mă liber şi îţi îndeplinesc o dorinţă, îi spune peştişorul.
-Fă-mi o autostradă de aici, de pe lacul ăsta, până în Miami, îi spune Ion.
-Pfai, altă dorinţă, că asta n-am cum să fac.
-Atunci, fă-mă să înţeleg femeia.
-Cu câte benzi ziceai că vrei să fie autostrada?