Atunci când haterii aleg, totuși, să serbeze Valentine’s Day

„Nu sărbătoresc Valentine’s Day, nu cumpăr flori, inimioare de pluş, nu ies datorită acestei ocazii la restaurant, nici nu fac plimbări lungi prin parc, n-o să mă vedeți niciodată cu o floare sau un buchet în mână pe 14 februarie. Dragostea nu are nevoie de o zi specială a ei, o sărbătoreşti în fiecare zi.”

Asta gândeam până anul ăsta. Da!

Nu i-am cumpărat soaţei niciodată flori de Valentin’s Day și niciodată nu s-a supărat. Nu am în casă perne roşii în formă de inimioară și nici căni cu feţele noastre însoțite de cuvintele „te iubesc”. Nu de zgârcenie sau nepăsare e vorba, dar n-am simțit că trebuie să ne sărbătorim dragostea în așa fel. Prefer să aduc acasă o floare într-o marți sau să ieșim la restaurant într-o joi.

Cum spuneam asta se întâmpla până anul ăsta, până ieri. Nu știu ce am pățit, dar am simțit așa… că trebuie să marchez ziua asta cumva.

M-am trezit dimineața, am făcut cafeaua, am schimbat copilul, i-am pregătit micul-dejun, mi-am trezit soția cu cafeaua aburindă la pat și apoi am plecat spre muncă. Pe drum mi-am făcut planul cu ce surprize aveam să mai pregătesc. Am zis că dacă e bal, bal să fie: să fac totul ca la carte, ca-n poveștile romantice, ca-n filme, ce să mai?

Am făcut rezervare la restaurantul nostru preferat. Noroc că mai aveau o masă liberă. Am făcut comandă pentru un buchet de flori pe care i l-am trimis nesemnat la muncă. Nesemnat și fără niciun indiciu! Am trecut pe la o bijuterie și am dat cu cardul în POS fără milă. Am luat cutia, am dosit-o în haină și am fugit să îmi iau soția de la muncă. Între timp i-am prelungit puţin programul bonei, deci copilul era asigurat.

Am ajuns în faţa clădirii unde lucrează doamna soție și am sunat-o să-i spun că o așteaptă caleaşca. „Să vezi că nu coboară cu florile!”, m-am gândit. Știți cum e, nu? Un bărbat care face un gest ca al meu are două variante în gândire:

  1. Dacă vine cu florile înseamnă că nu are nimic de ascuns.
  2. Dacă nu vine cu florile are ceva de ascuns.

A venit cu florile. Oricum, n-aveam vreun dubiu. M-a și înfundat râsul când m-am gândit la cele două variante. A urcat în mașină, mi-a sărit de gât și m-a sărutat cum de multă vreme nu a mai făcut-o.

-Mulţumesc! Ai fost foarte romantic!

N-am mai ars-o dubios să-i spun că nu știu la ce se referă. M-am mulțumim cu reacția ei. Am pornit spre restaurant și greu mi-a fost să păstrez secretul. Ca o femeie „care este” m-a întrebat din secundă în secundă de ce nu mergem acasă și unde mergem. Când am ajuns la local i s-au înmuiat picioarele.

-Ce e cu tine? Parcă noi nu sărbătoream Ziua Îndrăgostiţilor?

-Ei bine, anul acesta o sărbătorim.

Am intrat, ne-am așezat la masă, am mâncat, am băut un pahar cu vin și subtil i-am întins și cadoul. Lată a fost! Fără cuvinte, fără reacție.

„Ce tare! Am surprins-o și am dezarmat-o! Nici prin cap nu îi trecea că i se va întâmpla ceva! Ce bine că nu sunt atât de previzibil”.

Da, asta cu previzibilitatea reprezintă o panică pentru noi bărbații. Când deja soția sau iubita îți poate anticipa mișcările înseamnă că te îndrepți pe drumul plictiselii și e nasol.

Mândru de mine, umflat în pene, am pornit spre casă după vreo două ore. Eram zeu! Când ne-am urcat în mașină, își ia a mea geanta de pe bancheta din spate, cotrobăie pe acolo și scoate un plic. Mi-l întinde.

-Am şi eu ceva pentru tine. Am vrut să ţi le dau mâine că na… noi nu sărbătoream Ziua Îndrăgostiţilor…

-Ce e asta?

Deschid plicul și șoc: rezervare pentru două persoane la un hotel din Poiana Brașov. Rezervarea fusese făcută dimineaţă.

-Plecăm la munte?

-Da, ma gândeam că dacă nu sărbătorim Valentine’s Day, să sărbătorim că e sâmbătă și că e duminică, la munte. Așa… doar ca e sâmbătă și că e doar duminică.

Am căzut pe gânduri puţin, recunosc.

-Auzi? Regreţi că în toţi anii ăştia nu am sărbătorit ziua asta?

-Nu, nu regret, mi-a răspuns. Dar anul ăsta chiar simţeam că trebuie să o sărbătorim. Nu ştiu de ce. Dar oricum, nici nu îţi închipui ce fericită m-ai făcut.

-Pe bune?

-Da, pe bune. Anul ăsta m-am trezit aşa… dornică să ne sărbătorim dragostea şi tu mi-ai citit gândurile.

Să mai zică cineva că noi bărbaţii nu ştim sau nu simţim ce gândiţi sau ce simţiţi. Cum era piesa aia? Simţim la fel, gândim la fel…

1-0 pentru mine! Am zis!