Așa specie uitucă suntem noi, bărbații!

Am făcut-o iar de oaie, am fost pus la colţ, mustrat și încă nu sunt iertat.

Da, am reușit, din nou, să îmi supăr soaţa și am făcut-o chiar de 1 martie. De ce scriu abia acum? Păi abia ce m-a dezlegat de la calorifer. Glumesc… Totuși… n-am avut curaj până acum.

Să vă povestesc:

La noi în casă e tradiție. Bine, o tradiție împământenită de nevastă-mea, pe care tatăl ei a obișnuit-o din faşă ca, de 1 Martie, el să fie primul care îi oferă un mărţişor ei şi soţiei sale. Cum socrul meu este acum departe, la câteva sute de kilometri, sarcina, ca să îi zic așa, mi-a revenit mie.

Am fost mega încântat de asta și, de câțiva ani de zile, nu m-am abătut cu nimic: 1 martie a fost ca la carte, 8 martie la fel. Și mai ales de când e și mamă, am acordat și mai multă atenție evenimentului.

Ei bine, ştiam că vine 1 martie și m-am pregătit cum se cuvine. Adică am plănuit să îi cumpăr flori, mărţişor și totul la dublu, că na… fii-miu încă e mic și, până când se va putea ocupa singur de problemele astea, eu sunt cel care îl ajută.

Cum spuneam, m-am pregătit. Știam ce trebuie să cumpăr, știam și de unde. Ei ce să vezi că prima oară când am mers să cumpăr mărţişoarele pentru soaţă, cu două zile înainte de 1, ca printr-o magie neagră nu aveam banii la mine. Îmi uitasem portmoneul la birou. Super…

Eh, lasă că le iau diseară înainte să merg acasă.

Seara, m-a sunat soaţa să mă grăbesc că aveam ceva important de făcut. Am uitat să trec pe la magazin…

A doua zi am rezolvat problema înainte să merg la muncă, așa că eram ceva mai liniștit. Mai trebuia să cumpăr florile. Le-am cumpărat seara. Acum, ca să fiu un cuceritor desăvârşit, le-am lăsat pe toate în mașină peste noapte, ca dimineaţa să-mi iau fiul și să o felicităm pe mami. Așa m-am gândit eu, așa am făcut.

Din nou, ca printr-o magie neagră, dimineața la 7, cu mult înainte să se trezească și fii-miu și nevastă-mea, mă sună cineva de la serviciu, că avem o urgență și să îmi mişc trupul mai repede. Buimac cum eram am uitat de tot. Am plecat glonț. Da, cu tot cu flori, cu tot cu mărţişoare… Greșeală, mare greșeală…

S-a trezit soaţa și m-a sunat. A vorbit normal, nu m-a certat, nu nimic. Eu, prins cu treabă, am uitat să pomenesc ceva de mărţişor sau măcar de 1 martie și am tratat totul ca în oricare altă zi. La un moment dat o aud:

-A venit sora ta la noi. I-a dat prințul mărţisor. Și l-a și pus în piept că nu primise până la ora aia niciunul.

-Ah, iubito, să știi că și eu am luat… Le am în maşină de ieri…

-Da. Și i-a dat și lu’ maică-ta. Și ea s-a bucurat foarte mult. Hai, ne vedem diseară că am treabă.

A închis… Seara, când am ajuns acasă, s-a abătut năpasta asupra mea chiar dacă m-am prezentat regulamentar cu flori și mărţişor…

-Iartă-mă, dar uite cum s-au petrecut lucrurile. M-au chemat devreme la muncă și n-am apucat să îți dau mărţişorul. Abia atunci mi-am dat seama că puteam să fiu al naibii de romantic şi să le las în casă la vedere…

-Auzi, George? Mie, știi bine că nu îmi trebuie mărţişorul în sine. E vorba de un principiu și anume că fiul nostru trebuie să învețe acasă ce și cum se face. Și da, sunt supărată că nu am primit eu prima mărţişor de la el și până să îmi dea mie a dat la toată lumea. Da, chiar sunt supărată. Că, în familie, se învață lucrurile astea. Eu așa am învățat și așa mi se pare sănătos.

Mi-am pus cenușă în cap și cumva am înțeles-o. Pentru orice băiat, mai ales dacă e mic, mama trebuie să fie prima. Iar pentru ea a fost o lovitură dură. L-a văzut pe copil că împarte mărţişoare la toată lumea și numai ea nu primește unul. Toată imaginea a fost pentru ea ca o floare pusă în vază fără apă.

Sincer, are dreptate, iar eu puteam să gestionez lucrurile altfel pentru că așa e! În familie, adică de la mama și tata, copiii învață cu adevărat lucruri importante. Își clădesc principii, valori și se construiesc ca oameni.

P.S: Mă revanşez eu cumva de 8 martie. Trebuie! Şi nu pentru ea, că nu ţine la lucrurile materiale. Ci pentru fii-miu: ca principiu.