Mama mea a fost copil sărac. Din părinți țărani, neștiutori de carte. Bunica se semna punându-și degetul în cerneală și lăsându-și amprenta pe documente.
Dar mama a știut mereu că trebuie să evolueze. Și singurul drum pe care îl avea în minte era cartea. Iubea să citească tot ce-i cădea în mână. Și de multe ori făcea asta pe ascuns pentru că o fugărea bunica să o trimită la muncile câmpului.
Cumva, însă, a reușit să termine opt clase la școala din sat și, efectiv, să fugă la oraș, cu o bursă pentru liceu. Îmi povestea că nu-i ajungeau banii mai pentru nimic, că supraviețuia cu greu. N-a avut niciodată sprijinul bunicii pentru școală.
Dar nu s-a lăsat și a studiat mereu. Chiar și pe la 40 de ani a continuat să învețe făcând cursuri de specializare.
Pentru că era convinsă că singura șansă de reușită în viață e prin școală. Prin carte.
A venit rândul meu apoi.
Mi-a transmis dragostea de învățătură prin toți porii ei. Ba chiar și prin degetele care-mi prindeau urechile, uneori.
S-au schimbat lucrurile la mine. Casa a devenit mai mare, ne-am mutat la oraș, vedeam satul mamei în vacanțe. N-am fost o familie bogată nici când eram copil. Dar, spre deosebire de mama, eu am avut mereu un sprijin pentru studiu din partea ei.
Și am tocit cărțile alea. De voie, de nevoie, de drag, de frică, de mândrie, de teama eșecului, de dorința de a fi cel mai bun. De voința de a avea mai mult. Și asta a fost singura cale pe care eu am crezut-o sănătoasă, de durată, rezistentă la vremuri. Cartea.
A venit acum rândul Sophiei. Și puțin mai târziu al lui Dan- Christian.
Și le transmitem dragostea de buchii prin toți porii noștri. Fără degete care se prind de urechi, dar cu limite clare și program.
S-au schimbat lucrurile la copiii mei. Casa a devenit și mai mare, locuim în capitală, n-am mai ajuns de mult la apartamentul micuț din orașul de provincie. Avem mai multe acum și nu ne facem griji pentru ziua de mâine.
Și toți ne sprijinim prichindeii să studieze. Cu mama în frunte, cu profesori, cu opționale, cu teme suplimentare, cu noi, părinții, care le dăm oportunități să descopere lucruri noi. Să evolueze, să fie mai buni. Mai buni ca noi, cu mai mult succes, dar mai ales mai buni ca ei, cei de ieri.
Da, fiecare părinte își dorește ca al lui copil să reușească mai multe în viață decât el. Dar, în familia noastră, calea arătată este una singură de generații: școala.
Și e bine așa! Pentru că viitorul e doar prin educație.
La fel gândesc și cei de la BIC, care au lansat Prin educație, investim in viitor , o campanie națională ce se adresează întregii piețe. Campania a început în August și oferă premii substanțiale săptămână de săptămână, până pe 19 Septembrie.
Premii oferite săptămânal
- Un voucher 1000 € pentru amenajarea zonei de studio
- Un voucher 500 € pentru activitati extracuriculare
- Un laptop
- 25 de pachete de rechizite de 100 Euro/ bucată
Condiția minimă este să cumperi produse de papetărie BIC în valoare de 49 de lei sau peste. Suma este accesibilă oricui, produsele sunt de bună calitate și sunteți câștigați oricum.
Dar dacă înscrii bonul fiscal pe bickids.ro/promotie sau îl trimiți prin SMS la 3756, te înscrii în tombolă. Și cine știe…
Cu 1000 de euro, copilul tău va avea o zona de studiu superbă. Sau cu 500 de euro ar putea merge la cursurile acelea pe care le visează. Iar cu laptopul ar putea face enorm de multe.
Știu că unii își permit toate astea. Dar poate alții s-ar bucura enorm de ele. Așa că dați, vă rog, vestea mai departe. Pentru că doar educația ne poate asigura tuturor un viitor mai bun.