A venit vacanța, nu-mi mai prind copilul în casă! (P)

De abia aștepta vacanța! Pur și simplu în ultimele zile de dinaintea ei, nu mai avea răbdare. Dar, până la urmă a venit!!! Și sincer este minunat pentru toată lumea!

Plusuri imense: nu mă mai trezesc cu noaptea-n cap în fiecare zi, iar ea are timp, în sfârșit, de joacă. Multă joacă. Unde mai pui că i-am și mărit timpul de stat afară, acum are voie să intre în casă la ora 22.00. Ceea ce, o citez, este “senzaționalo-minunato- fantastic”! 🙂

Ar putea fi și un mare minus, acela că, dintr-o dată, copilul se trezește cu enorm de mult timp liber, iar părintele trebuie să i-l ocupe. Ca să nu stea prichindelul cu ochii doar în tv, tabletă sau calculator. Știu că e greu pentru părinți, i-am pregătit și noi Sophiei deja vreo două tabere.

Până atunci, însă, sincer nu avem probleme deloc cu statul în casă, pentru că a noastră nu stă deloc în casă.

Stăm într-un cartier închis, cu vreo 150 de familii dintre care aproape toate au și copii. Deci sunt enorm de multe de făcut afară, în fiecare zi. Iar Soph e campioană la socializare. Are o gășculiță de 4-5 fete cu care se distrează cât e ziua de lungă. Măi nene, știți cum sunt? Aleargă prin curțile oamenilor, își inventează tot felul de jocuri, se udă cu apă, fură cireșe, fac tot felul de trăznăi simpatice. Aproape ca în copilăria noastră. Da, fix de asta îmi amintește joaca ei, de copilăria mea, când, în vacanțe, băteam mingea cât era ziua de lungă. Veți zice că suntem norocoși. Cu siguranță. De altfel, bucuria ei este motivul pentru care nu ne mutăm într-o casă mai mare. Preferăm să stăm mai înghesuiți, dar ea să aibă posibilitatea de a-și trăi copilăria afară, alături de alți prichindei.

Bun! Totuși, deși fericirea ei e mare, rămâne problema mâncării. Pentru că…. odată lăsat copilul afară în asemenea condiții, e tare complicat să-l bagi în casă. Nu de alta, dar se supără teribil că-i întrerupi joaca pentru chestii neimportante pentru el. Când a fost hrana ceva important pentru copii?

Cu chiu cu vai reușesc să o întrerup pentru prânz și cină. Greu de tot. O fugăresc prin tot cartierul și, într-un final, vine la bază. Mănâncă repede. Întotdeauna spune că s-a săturat deși farfuria e pe jumătate plină. O las. Știu că, la un moment dat, vine singură să ceară câte ceva. Niște gustărici. Ceva de ronțăit. Și, mai ales, de împărțit cu prietenele.

Acum, de când cu căldurile, cere ceva de răcorit. O înghețată. De fapt, măcar 4 și pentru prietenele ei. Așa că, sincer, brânzica înghețată de la Danonino rules! Pe bune! N-are adversar. Îi fac și pofta ei, îi dau și ceva hrănitor. Pam, pam!

Gust delicios pentru copii, calciu, vitamina D, brânzică, ambalaj atractiv. Le devorează! Un pachet întreg la o gustare, că v-am zis că împarte și cu prietenele!

Și se mai și amuză cu noutatea anului 2019, niște lingurițe termosensibile. Au formele unor animale care, în viața reală, chiar își schimbă culoarea. Iar, pe spatele ambalajelor, sunt trecute informații suplimentare despre aceste animale. Adică să mai descopere copilul și câteva chestii noi.

Îmi plac brânzicile înghețate de la Danonino. Nu sunt simple înghețate, vin și cu aport nutritiv. E bine! Pentru gustări rapide, pentru răcorire, e ce trebuie zilele astea!

Și da, fiică-mea e o norocoasă. Trăiește o copilărie în aer liber, afară. Sper, totuși, ca diseară să mânânce tot ce i-a pregătit maică-sa. Sper. Căci speranța moare ultima. 🙂