9 lucruri de care copiii au nevoie dar nu prea ştiu să o spună

De atâtea şi atâtea ori am scris chestii bune de urmat pentru copiii noştri. Le-am aplicat, am mai uitat dar m-am redresat şi sunt mândru de ce văd că creşte în faţa ochilor mei. Tare mândru sunt. Practic, treaba e simplă: tratează-l aşa cum ţie ţi-ar plăcea să fii tratat. Atât de simplu e…

Azi las mai jos o listă de 9 lucruri de care copiii au nevoie dar nu prea ştiu să o spună.

1. Iubeşte-l şi arată-i

Ce înseamnă practic “Iubeşte-l şi arată-i”? Să îl trimiţi la o şcoală bună? Să îi cumperi tot ce vrea? Să îi satisfaci orice moft? Sub nicio formă. Acestea sunt cele mai insignifiante lucruri… Banii, în ceea ce-i priveşte pe copii, sunt pe locul 100 în lista lor de priorităţi. Ceea ce contează pentru ei este să-i iubim. Să învăţăm să o facem exact aşa cum se aşteaptă ei. Noi, cei mari, fiecare în parte, avem anumite aşteptări de la cei de lângă noi. Cei mici de ce nu ar avea? Ştiţi însă care e problema lor? Nu ştiu să o spună, aşa că noi trebuie să fim cei smart care trebuie să le dibuim dorinţele.

2. Fii prezent şi atent

Tu ai nevoie ca în viaţa ta să fie oameni prezenţi? Prezenţi în adevăratul sens al cuvântului? Ai nevoie de atenţie? Ai! Sunt sigur că da. Ei bine… în cazul celor mici această nevoie e mult, cu foarte mult mai mare. Fii acolo! Fii atent la ce îţi spune, la ce vrea. Doar aşa îl creşti cu încredere, îl creşti deschis, îl creşti frumos. Ştiu, n-ai timp mereu. N-ai chef mereu… Dar, cât de des poţi, fii acolo! Fii prezent!

3. Susţine-L indiferent de alegeri

Să ne înţelegem: susţine-l pe el, nu neapărat alegerile lui. Cu toţii avem nevoie să ştim că avem pe cine să ne bazăm, iar cei mici pe cine simt cel mai aproape? Pe voi, părinţii lor. Voi, noi trebuie să fim cei care suntem mereu acolo pentru ei. Să îi îndrumăm, să le arătăm calea, să le suflăm în aripi.

4. Spune “DA”, daR stabileşte limite

Să creşti un copil fericit nu înseamnă să fii de acord cu tot ceea ce vrea, ceea ce cere. Sub nicio formă. Cu toţii avem reguli: la serviciu, acasă, în societate. Ei de ce nu ar avea? Uneori când vrem să facem câte un lucru ne întrebăm: până unde oare pot să merg cu asta? Şi ca adult, de regulă, ştii cam cât poţi să te întinzi. Ei bine, copiii sunt mai kamikaze, aşa. Nu au limite şi e bine! Pentru că atunci intervenim noi şi le arătăm, din nou, drumul pe care trebuie să o apuce. Doar aşa pot să înveţe, să îşi creeze un sistem de precauţie.

5. Lasă-l să îşi urmeze scopurile

Fiecare om care a respirat, respiră şi va respira aer pe acest pământ s-a născut cu un scop. Un scop al lui şi doar al lui. Unii ne-am născut să scriem frumos, alţii să fie medici, alţii sudori, alţii… artişti sau orice altceva. E important să ne urmăm acest scop pentru că doar aşa devenim ceea ce ne e menit să fim. Doar aşa vom fi împliniţi. Degeaba vreau eu ca fii-miu să fie medic dacă el are înclinaţii spre mecanică. El, poate, de gura mea, va deveni medic. Dar va fi el oare fericit?

6. Disciplinează-l

Nu mă refer sub nicio formă la pedeapsă. Departe de mine gândul ăsta, că le urăsc din tot sufletul meu. Cred că am fost cel mai pedepsit copil din lume (glumesc). Disciplină înţeleg prin învăţare: asta e bine, asta e mai puţin bine. O mai înţeleg prin explicaţii, prin exemple, prin sfaturi şi mult timp petrecut descoperind.

7. Acordă-le timp, pe rând

Ai mai mulţi copii? Cred că e greu. Ai doar unul? Şi aşa e greu, dar nu uita că mai ai o soţie sau un soţ acasă. Fiecare are nevoie de timpul lui cu tine. Şi ce dacă te vede celălalt? Foarte bine face. Aşa va învăţa să preţuiască şi mai mult timpul petrecut cu tine.

8. Oferă-i independenţă

Independenţa e mama încrederii. Dacă tu îl ții de mână peste tot, la figurat vorbind, dacă tu îi alegi şi aroma de îngheţată nu faci mare brânză la capitolul independenţă şi încredere. Lasă-l să experimenteze, lasă-l să aleagă, cere-i părerea, consultă-te cu el. Vezi cum gândeşte, vezi ce îşi doreşte şi doar aşa va creşte din acel ghem de om o persoană mişto care mai târziu îţi va mulţumi pentru încrederea acordată.

9. Acceptă-i unicitatea

“Ce băiat bun e a lui Gicu. Da, și a Marianei, Ana, e tare gingaşă. Al nostru de ce nu face aşa?” Faci asta? Nasol. Al tău face alte lucruri mult mai mişto, pe care a lu’ Gicu sau a lu’ Mariana nu le face. Deschide ochii şi priveşte minunile pe care le face copilul tău. Crede-mă, e magic. Nu-l mai compara cu nimeni niciodată. Suntem unici! Ce bucurie!

Nu vreau să par filosof. Departe de mine… Vreau doar să creştem o generaţie de copii siguri pe picioarele lor. Copii cu încredere în ei, fericiţi! În mâinile noastre stă treaba asta şi ar fi păcat să nu se întâmple.