Cu toții ne dorim copii mișto, deștepți, dezgheţaţi, buni, isteţi și să aibă toate celelalte multe atribute. Sunt sigur de asta. Dar cum facem? Dacă urmăm modelul părinților noștri, habar nu am dacă e bine, că-i vrem mai buni ca noi. Așa că ne extindem orizonturile. Mai dăm un ochi pe la prieteni, mai studiem alți părinți prin parcuri, mai citim, ne mai documentăm și poate, poate reușim ceva bun. Doar ăsta e scopul, nu?
Ei bine, mai jos veți găsi o listă cu 6 secrete mari și late pentru a crește niște copii buni, responsabili și plini de compasiune. Cei care ne împărtășesc aceste secrete sunt academicienii de la Harvard. Sună pompos dar, sincer, sfaturile sunt chiar bune.
-
Să-i învăţăm să își controleze emoţiile.
Furia, supărarea și dezamăgirea îi afectează pe cei mici la fel de mult cum ne afectează pe noi adulții. Dacă noi ne putem cât de cât controla, ei sunt oamenii acţiunii. Atunci pe loc sunt supărați? Atunci plâng, ţipă sau trântesc câte ceva. Nu e excepție!
Așa se face că aceşti academicieni ne recomandă ca, atunci când cei mici sunt calmi, să îi învăţăm să își controleze emoţiile negative. E cel mai bun moment. Spuneți-le să tragă aer pe nas cât pot ei de tare, să expire pe gură și apoi să numere până la 5. Când va apărea primul moment de furie, aduceți-le aminte de acest exercițiu și puneți-l în practică împreună.
-
Să-i învăţăm să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor.
Părinții sunt primele modele în viață pentru cei mici. Acțiunile noastre se vor reflecta și asupra lor. Vor încerca să ne imite cât de bine vor putea, așa că trebuie să avem mare grijă ce facem, ce spunem și cum acționăm în fiecare situație.
Vorbiți cu copiii voștri despre moralitate, despre ideea de a ne ajuta unii pe alții și despre a avea grijă de tot ceea ce ne înconjoară. Învățați-i să își asume responsabilitatea pentru tot ceea ce fac și nu uitați: vorbele pe care le rostiţi să se transforme, și în cazul vostru, în acțiuni.
Ei sunt ca niște mici bureței. Înmagazinează totul, așa că de noi depinde educația lor și ceea ce percep despre tot ceea ce îi înconjoară.
-
Să-i învăţăm ce înseamnă compasiunea și mai ales să îi ajute pe cei mai slabi.
Este foarte important ca cei mici să simtă compasiune nu doar pentru familie sau prieteni, dar și pentru cei care au nevoie de ajutor. Puneți-i să se gândească la cum s-ar simți dacă ar fi marginalizați la școală sau dacă ar fi copilul nou în clasă. Copilul pe care cei din jur nu sunt pregătiți să îl accepte.
Asta cu siguranță îl va face pe cel mic să se gândească de două ori înainte să facă ceva. De asemenea puneți-i să se gândească la cei care nu au ce pune pe masă, la cei care nu au un acoperiș, la copiii care nu știu ce înseamnă o jucărie… Noi, părinții, suntem cei mai în măsură să le explicăm toate aceste lucruri, să îi facem atenți asupra acestor probleme și să le dezvoltăm latura umană cât de mult se poate.
-
Să-i învăţăm să fie recunoscători.
Recunoștința este foarte importantă. Se învață prin puterea exemplului şi prin explicare. De exemplu, învățați-i să îi mulţumească întotdeauna bunicii pentru desertul minunat pe care l-a preparat. Învățați-i să spună „mulțumesc” de fiecare dată când primesc ceva, să spună „te rog” atunci când au nevoie de ceva, „iartă-mă”, atunci când greșesc.
Studiile au demonstrat faptul că persoanele care își manifestă recunoștința sunt mult fericite și mai sănătoase.
5. Să-i învăţăm ce înseamnă un comportament adecvat și bazat pe valorile familiei.
Este foarte important ca cei mici să aibă valori; valori care se regăsesc în familie, inoculate de la vârste foarte fragede, care să le fie piatră de căpătâi. Datorită lor vor învața ce înseamnă respectul, își vor ţine primisiunile, vor reacţiona corect faţă de cei care îi supără sau cei care îi fac fericiți.
De-a lungul timpului vor ajunge în fel și fel de anturaje la grădiniță, la școală sau în parcuri. Este la fel de important să aveți grijă de la cine își iau copiii voștri exemplele atunci când universul lor nu se mai rezumă doar la voi.
-
Petreceţi mai mult timp împreună.
Dacă toate conversaţiile cu copiii voștri se reduc la disciplină, mare brânză n-o să faceți cu educația lor. Cei mici au nevoie de noi să fim acolo pentru ei. Să ne jucăm, să râdem, să întreprindem fel și fel de activități împreună. Să îi ascultăm, să îi înțelegem, să îi alinăm, dar mai ales să îi iubim.
Toate acestea îi vor ajuta să devină buni, blânzi, iubitori, plini de încredere de sine, dar mai ales vor avea capacitatea de a împărtăşi toate acestea cu cei din jurul lor.
Articolul a fost inspirat de pe brightside.me. http://www.brightside.me