5 sfaturi practice ca al tău copil să știe că-l iubești chiar și când greșește

– Tati, mă mai iubești dacă fac prostii?

Vezi cum mă faci să nu te mai iubesc? De ce nu mă asculţi când îţi spun că eu ştiu mai bine?

-Te iubesc, tati, nu mai fac. Mă mai iubeşti?

-Dacă îmi promiţi că eşti cuminte, te iert.

Tati, cum te-ai simţi dacă soţia ta ţi-ar spune: „Te iubesc numai atunci când nu greşeşti cu nimic faţă de mine. Dacă îmi promiţi că nu vei mai ieşi din cuvântul meu, te iert. Eu ştiu mai bine…!”

NU AȘA!!!

  • Valoarea unui copil nu este dată de cât este el de cuminte.

  • Iubirea necondiţionată nu se schimbă la nici o greşeală făcută de copil, oricât ar fi aceasta de mare

  • Copilul, în sine, cu întreaga sa lume interioară contează, nu performanţele lui.

Uite cinci lucruri pe care poți să le faci:

1. Sancționează comportamentul, nu individul!

Dacă al tău copil are un comportament greşit într-o anumită situaţie, ce ai de făcut este să  dezaprobi acel comportament: „Este greşit să îţi loveşti fratele când acesta refuză să îţi dea jucăria lui!” şi să îi aplici consecinţe pentru ceea ce a făcut: „Consecinţa pentru că l-ai lovit este să nu mai primeşti acea jucărie timp de 15 minute!”

Dar acest lucru nu înseamnă că nu îl mai accepţi pe copil. Identitatea lui nu se schimbă în funcţie de comportamentele în care se angajează. Tot fiul tău este şi trebuie să se simtă iubit şi să ştie că este acceptat, indiferent de ce fel de greşeli a făcut.

2. Fii accesibil.

Fii accesibil când are nevoie să-ţi ceară ajutorul sau să-ţi împărtăşească anumite trăiri. Dacă ştie că îţi faci timp pentru el atunci când vine de la şcoală supărat pentru că s-a certat cu un coleg, se va simţi iubit şi valorizat.

Fii acolo ori de câte ori are nevoie de tine, pentru a-l învăţa că orice s-ar întâmpla, tu vei fi acolo să îl asculţi şi să îl iubeşti, chiar dacă uneori va trebui să plătească pentru greşelile lui.

Dacă tu, însă, îi spui: „Nu am timp! Iar ai greşit, nu mai vreau să aud!”, copilul învaţă să ascundă atât acţiunile sale, cât şi trăirile.

3. Susţine-l în ce doreşte să facă.

Acest lucru nu înseamnă să îi dai voie să conducă maşina la 7 ani, dar poţi să îl iei cu tine ori de câte ori poţi, atunci când pleci, sau să faceţi plimbări dese împreună. Sau poţi să îl duci cât poţi de des la orice activităţi care implică a conduce o maşină pentru vârsta lui.

Copilul are nevoie să afle care sunt punctele lui forte, prin urmare, încurajează-l în orice demers dorit de el, având grijă să nu îl expui pericolelor pe care el nu le sesizează.

4. Responsabilizează-l! Arată-i că a greșit, nu-l acoperi!

Lasă-l că e copil! N-a știut ce face pentru că e copil!

Vezi să nu cazi în extrema în care îți asumi totul doar ca să-i arăți că-l iubești.

Dacă îi acoperi greşelile, minţind pentru el, plăteşti tu pentru cheltuielile exagerate pe care el le face, îi iei apărarea atunci când trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru anumite fapte ale sale, devii responsabil pentru el, în locul lui. Ceea ce va face din copil un adult lipsit de empatie şi de autocontrol, obişnuit să îl scape mereu cineva din bucluc.

5. Cere-i socoteală!

Pentru ceea ce a făcut sau nu a făcut, dar nu trece peste. Când reacţionezi aşa îi arăţi că fiecare comportament are consecinţe, şi că iubirea nu înseamnă să acceptăm orice unei alte persoane.

Dacă i-ai spus să îşi facă temele până la ora 21 şi timp de 3 zile tot depăşeşte ora pentru că se joacă, întreabă-l mai întâi ce l-a determinat să nu se încadreze în timp şi cum îl poţi ajuta să îşi gestioneze timpul mai bine, dar, dacă el continuă să amâne, atunci aplică reguli şi consecinţe pentru nerespectarea lor.

Ai putea să-i spui că va avea acces la jucăria preferată numai după ce îşi termină temele. Astfel va învăţa că este normal să îi ceri unui om socoteală pentru faptele lui şi să nu fie îngăduitor cu comportamente care îl deranjează.