Poate îți este și ție familiară expresia ”Good cop, Bad cop”. Noi nu avem o traducere exactă în limba română. Dar la vremea noastră, copii fiind, cred că o variantă de traducere era:  ”Stai să vină taică-tu/maică-ta acasă, să vezi tu atunci…” 

Poate ai auzit-o și tu la vremea ta…

Ce înseamnă asta, mai exact?

Înseamnă că unul dintre părinți era polițistul bun, celălalt polițistul rău. În termeni de parenting, am spune că cei doi părinți aveau stiluri de parenting diferite: unul autoritar, altul permisiv. Unul pune piciorul în prag, ia decizii pentru copil și îi spune mereu ce are de făcut, considerând că el e adultul și știe mai bine, iar celălalt lărgește limitele, ca să îi ofere copilului libertatea pe care el nu a avut-o.

Problema este că aceste stiluri diferite nu sunt nicidecum înspre binele copilului sau al familiei. Hai să-ți dau un exemplu, ca să înțelegi mai clar.

Să spunem că lucrezi într-o firmă mai mică și că ai doi șefi direcți. Adică cu același grad de ”șefie”. Doar că cei doi sunt foarte diferiți: unul mai dur, mai autoritar, și celălalt mai permisiv, mai tolerant.

Cel autoritar îți spune: ”Ce dacă e vineri?! Până la 4 vreau proiectul acela pe birou. Dacă nu, îți tai 5% din salariu…”

La care celălalt șef, cel permisiv, spune: ”Ei, hai că nu e grabă… Faci cât poți azi, și restul luni. Nu e capăt de lume… Mergi și te bucură de weekend!”

Acum ce faci? Pe cine asculți? Cu cine ții?

Poate că șeful permisiv îți ia apărarea în fața șefului autoritar, dar relația cu unul din ei are mereu de suferit. Așa că stai tot timpul în tensiune și stres, încercând să împaci pe toată lumea.

Cam așa e și cu copiii care nu cresc în echilibru: sunt mereu între două tabere și ajung să nu mai înțeleagă nimic.

Care sunt urmările? Cum îi afectează pe copii această pendulare de stiluri parentale?

1. Suferă relația dintre părinți, iar asta se răsfrânge asupra întregii familii.

Apar luptele de putere dintre mama și tata: fiecare crede că are dreptate, fiecare crede că stilul lui e cel mai potrivit. Drept urmare, apar conflicte, adesea de față cu copilul, apar tensiuni și discuții dureroase, ba chiar reproșuri, lucruri care nu produc decât suferință și răcirea relației de cuplu.

Unde e problema? Problema e că nu există copii fericiți într-o casă cu părinți nefericiți. Tensiunea din cuplu poate duce la anxietate, la o stare constantă de frică și, pe termen lung, la un model nesănătos de cuplu și, de ce nu, de a fi părinte. Pentru că, nu-i așa? Copiii învață mai mult din ceea ce văd la noi, nu doar din ceea ce le spunem prin cuvinte.

2. Copiii crescuți de părinți cu stiluri de parenting extreme cad și ei… în extreme. 

Când copiii sunt crescuți fie de părinți permisivi, fie de părinți autoritari, fie de unul la o extremă, celălalt la alta, ei nu cresc în echilibru. Ajung fie niște rebeli lipsiți de responsabilitate, fie obedienți și fragili, fie egocentrici, care cred că totul li se cuvine.

Haideți să le detaliem, pe scurt, ca să vedeți efectele nedorite.

Copilul rebel (viitorul adolescent problemă și adult iresponsabil)

Crescut cu reguli prea stricte, cu autoritate excesivă sau pedepse, copilul cu o personalitate „mai puternică” (adică cu o nevoie mare de control, de a lua decizii, de a se impune), devine rebel, pentru a simți că are control asupra propriei vieți. Acest lucru care va face relația cu tine, părintele, să devină o adevărată provocare.

Acasă, cât e mic, face ceea ce i se spune, de frica pedepsei, nu din respect sau afecțiune față de părinte. Însă, odată ajuns adolescent, el va ajunge rebelul perfect, te va sfida și va ieși pe ușă știind că nu mai ai ce să îi faci.

E viitorul copil-problemă, care încalcă regulile și se lasă purtat de influența negativă a anturajului, sau chiar îi va trage pe ceilalți după sine, fiind mereu dornic să-i controleze pe cei din jur.

Copilul obedient (și viitorul adult timid, retras si nesigur pe el)

Este copilul mai sensibil, care are nevoie mare de afecțiune și atenție, de răbdare și căldură. Pentru că a trăit cu adulți mai distanți, mai duri, pentru că nu a fost lăsat să ia decizii sau să facă alegeri pentru el, dar mai ales pentru că nu i-a fost permis să își exprime dorințele și emoțiile, acest copil ajunge un adolescent și un viitor adult mai degrabă retras, mereu cu gândul că e ceva în neregulă cu el.

Dacă mereu a fost cineva acolo să îi spună ce să facă, cum să facă și chiar uneori ce să simtă în legătură cu anumite lucruri, odată ajuns adult va depinde de ceilalți pentru a fi fericit.

Mai mult chiar, un copil crescut cu pedepse și comenzi are prea puține șanse să devină un lider. Va fi mereu un executant, va trăi la limita mediocrității, fără idei proprii sau planuri mari de viitor.

Asta pentru că îi va fi frică să viseze.

Cu stima de sine la pământ, el va aștepta mereu aprobare din afară pentru tot ceea ce face, iar în momentul în care acea aprobare nu va veni, se va crede insuficient de bun.

Copilul îndreptățit, egocentric (și viitorul adult iresponsabil și neasumat)

Cu cele mai bune intenții, copilul crescut într-un stil permisiv ajunge definiția iresponsabilității și neasumării.

E viitorul adolescent care trăiește doar pentru like-uri, doar pentru reputație, și consideră că ceilalți trebuie să îl servească, deci relațiile lui vor fi tranzacționale, fără profunzime. ”Îmi oferi ceva ce am nevoie, bine. Nu-mi oferi, Pa, pa!”

E copilul care, pentru că a fost crescut pe un piedestal, crede despre el că merită totul și care va considera că ceilalți sunt responsabili pentru ceea ce i se întâmplă. Va schimba locuri de muncă și relații pentru că ceilalți nu au știut cum să-l pună pe el pe primul plan. Iată, deci, cum ajunge un copil crescut permisiv un adult iresponsabil, care nu-și asumă faptele și consecințele faptelor sale.

Mai mult decât atât, pentru că nu a fost lăsat să sufere, să experimenteze eșecul, el nu va ști cum să își gestioneze emoțiile și ce să facă atunci când ele apar și sunt prea puternice.

Apar astfel dependențele de tot felul, de la substanțe, la dependența de adrenalină.

Cum ajungem la echilibru? 

Adevărul e că relația de parenting, relația cu copilul, e o călătorie, nu e un concurs. Scopul este să crești un copil echilibrat, care să aibă o relație frumoasă cu fiecare dintre părinți, nu să îi fie frică de unul, să îl iubească pe celălalt mai mult, să ”știe de frica” unuia sau altuia.

Ce e de făcut?

1. Lucrează tu la propriul echilibru
   

Da, e dificil când tu spui ceva și celălalt părinte altceva, când tu te străduiești să nu țipi și celălalt părinte ridică tonul… sau invers. Poate petreci cel mai mult timp cu copiii și ajungi des să răbufnești, așa că te simți „o mamă rea” sau „un tată rău”.

Ce poți face e să lucrezi tu la a ajunge cât mai aproape de un stil de parenting echilibrat, pentru ca apoi, când cei din jur (soțul, bunica, mătușa etc…) văd că dă roade, să „se molipsească” și ei de aceste principii sănătoase.

Cum se definește parentingul echilibrat?

Părintele echilibrat știe să seteze reguli și limite cu blândețe și respect și să se țină de ele. El acceptă emoțiile grele, dar nu și comportamentele nedorite ale copilului, însă nu le pedepsește, ci le gestionează cu empatie, fermitate și căldură. 

La rândul lui, un părinte echilibrat înțelege că unele conflicte sunt firești, dar nu caută vinovați, ci soluții. 

Un alt lucru important e că părintele echilibrat știe să spună „Am greșit. Iartă-mă!”, fără să simtă că își pierde din autoritate, însă învață, pe bune, cum să nu mai repete acea greșeală, pentru ca al lui copil să nu sufere. În plus, se ghidează după principiul „Omul din greșeli învață!” și îi permite copilului, și, de ce nu, partenerului de viață, să își ia lecții din propriile eșecuri, fără să-l rușineze sau să-i întoarcă spatele.

2. Faceți front comun, tu și celălalt părinte

Un alt lucru foarte important de care trebuie să ținem cont, indiferent de stilul nostru de parenting este: suntem în aceeași echipă, pentru binele copilului.

Chiar dacă avem puncte de vedere diferite, e valoros să lucrăm împreună la a găsi linia de mijloc. Să ne așezăm la masă și să ne spunem, cu respect, fără să arătăm cu degetul: „Eu cred asta despre pedeapsă, tu crezi altfel. Haide să vedem ce se întâmplă dacă facem ca tine și ce se întâmplă dacă facem ca mine.” Până la urmă, fiecare părinte vrea ce e mai bine pentru copilul lui, pentru succesul sau sănătatea lui emoțională și fizică.

Dacă intrăm în discuție pe un fond de respect și empatie, aceasta poate curge lin, fără ridicat de ton sau reproșuri de genul „Eu știu mai bine, tu faci greșit.”

Până la urmă, e firesc să vedem lumea diferit sau să avem convingeri diferite, pentru că venim din familii diferite, cu modele diferite.

3. Găsiți zonele de „război” și lucrați la ele

Dacă descoperiți că de cele mai multe ori vă certați pentru că unul crede că un copil are nevoie de timp la desene animate mai mult, iar celălalt crede invers, puneți asta pe hârtie și cădeți de comun acord, ajungeți la o linie de mijloc.

Dacă vedeți că unul dintre voi crede că cel mic are nevoie de telefon mai devreme decât crede celălalt, găsiți și aici o zonă de mijloc, stabiliți reguli legat de folosirea telefonului și puneți și asta pe hârtie. Orice vedeți că „vă apasă butoanele” merită discutat.

Știi… a fi părinte echilibrat vine cu multă muncă, cu mult efort și învățare. Nu e ușor să punem fermitate în reguli, dacă ne simțim vinovați când le spunem „Am agreat că mai stai doar 20 de minute pe telefon. E momentul să-l pui jos!” sau ne vine să cedăm când copilul plânge sau insistă. La fel cum nu ajută nici să spunem „Eu fac, dar celălalt părinte…”.

 

Însă, pe termen lung, merită să învățăm cum să facem asta. Până la urmă, scopul e să creștem copii responsabili, care au controlul propriilor emoții și știu să fie puternici atunci când dau de greu…

Și eu am muncit la a ajunge un părinte mai în echilibru și, o parte din succesul meu, se datorează și informațiilor pe care le-am aflat din programele All About Parenting.

Sunt cursuri create de Urania Cremene, mamă și expert în parenting, și tu poți avea acces la toată munca ei, la zeci de programe și articole și interviuri la cel mai mic preț din următoarele 12 luni. Ca să ai ajungi să ai mai multă liniște în casă, profită de oferta de Black Fridays și vino în comunitatea Parents Club.

Pentru detalii, dă click aici!