Toți copiii se nasc cu stima de sine ridicată

Când vin pe lume și în primii ani de viață, toți copiii se simt bine în pielea lor, se simt valoroși și iubiți. Se simt întregi.

Problema apare după ce intră în contact cu anumite convingeri nocive de care părinții, școala sau societatea nu au reușit să scape. Nici nu știm că sunt greșite aceste convingeri, deci nici nu știm că le facem rău copiilor, fără să vrem.

Iată de ce, dacă în primii ani de viață, la întrebarea „Ce ai schimba la tine, dacă ai putea?” copiii ar ridica sprânceana și aproape ți-ar răspunde „De ce să schimb ceva la mine? Tu ai văzut cât de grozav sunt? Și frumos. Și creativ.”… 

… după o vreme lucrurile se schimbă.

Puzzle-ul numit „stima de sine” începe să își piardă din piese și să lase loc blocajelor, neîncrederii, lipsei de curaj și îndoielii.

Dar… ce este, de fapt, stima de sine? 

Mulți oameni confundă stima de sine cu imaginea de sine – adică ceea ce simt eu despre propria persoană, cu ceea ce simt ceilalți despre mine, cu ceva care se „alimentează” din exterior.

Stima de sine este o combinație între încrederea în sine și respectul față de propria persoană. E răspunsul la întrebarea: “Cât valorez eu? Cât de mult simt EU că merit, fără să îmi spună ceilalți?” 

Când suntem la un nivel optim al stimei de sine, simțim că merităm să avem o viață bună și relații în care să fim tratați cu respect, ne cunoaștem valoarea și știm cum să cerem ce ni se cuvine, fără frică și rușine. Mai mult, simțim că suntem capabili să trecem peste orice piedică sau greutate și avem încredere în forțele proprii.

Stima de sine nu este despre ce scrie pe ecuson sau cum arată contul din bancă, ci despre cum ne simțim în fiecare zi: ne place sau nu viața noastră așa cum e ea? Trăim în concordanță cu valorile noastre, sau purtăm măști, ca să-i mulțumim pe cei din jur și să menținem o aparență? Ne simțim în siguranță în relațiile noastre sau facem constant eforturi ca să câștigăm acceptare și afecțiune? 

Un părinte cu stimă de sine scăzută poate crește un copil cu stimă de sine ridicată?

Da. Nu e niciodată prea târziu să lucrăm la stima de sine a copiilor noștri, în timp ce avem grijă de a noastră. Inclusiv faptul că citești acest articol îți hrănește stima de sine, pentru că înveți pentru copilul tău și asta te ajută să te simți un părinte mai sigur pe el, mai pregătit. 🙂

Important e să știi ce să NU faci, ce greșeli să eviți și cum să îți ajuți copilul să rămână mereu cu fruntea sus, fie că e vorba de o notă mică, o respingere la școală, un examen picat sau o relație încheiată. Pentru că, dacă e să fim sinceri, toți am picat examene, am ratat interviuri de angajare sau am ieșit dintr-o relație sau alta. Dar asta nu înseamnă că am eșuat, ci că am învățat lecții datorită cărora acum știm mai bine ce vrem și suntem mai rezilienți în fața greutăților.

Așa că e puțin nedrept să le cerem copiilor să fie perfecți, să aibă relații fără ceartă cu copiii de la grădiniță sau de la școală, ori să ia numai note de zece, ca și cum asta ar veni ușor pentru ei.

Dar… cum facem asta? Cum le ținem sus de tot stima de sine, astfel încât ei să crească puternici?

Iată

3 lucruri care sufocă stima de sine a copiilor și ce să pui în loc.

1.Etichetele negative

Tot ceea ce le spunem copiilor prinde rădăcini și devine glasul cu care își vorbesc, apoi, toată viața apoi. Dacă atunci când nu vrea să își strângă jucăriile sau să își facă temele, copilul aude „Ești un leneș!”, încetul cu încetul el începe să creadă că este un leneș și motivația dispare. 

Dacă atunci când greșește un calcul sau învață mai greu o poezie aude „Ești greu de cap.” sau „Așa e el, mai aerian…” eticheta se așează peste creativitatea lui și apare, în loc, ideea că el nu poate, că nu e în stare. 

Ca să aibă sens, haideți să pornim de la o situație des întâlnită.

Este seară. Camera copilului este plină de jucării, cărți deschise peste tot și fiecare centimetru de podea este acoperit de piese de lego și de puzzle. Îi spui copilului că este momentul să strângă după el. Te întorci după 15 minute și observi că au fost strânse doar o parte din jucării și cel mic desenează în continuare.

Ce să nu spui: “Ești un dezordonat și jumătate. Astea-s jucării strânse?”

Ce să spui: “Am observat că ai reușit să strângi piesele mai mari de lego. Mă bucur că ai avut răbdare să faci asta. Văd că acum desenezi. După ce termini, te rog să strângi și restul jucăriilor. Ai nevoie să te ajut sau te descurci?”

Copilul va înțelege astfel ce a făcut bine și va vedea că apreciezi efortul făcut. Astfel, șansele să facă din ce în ce mai bine cresc.

2. 
   

   Rușinarea, ironia și frica

„Nu-i frumos, uite ce-ai făcut!”, „Vai, ce te-ai murdărit. Arăți ca un purcel!”, „Așa băiat mare și te mai duce mama la școală?”… și lista poate continua la nesfârșit. Pentru că, da, suntem (din păcate) specialiști la astfel de expresii pe care le-am preluat de la generațiile din urmă.

Am crescut cu ele și știm cât de mult avem de furcă la a repara în noi efectele pe care acestea le au asupra stimei de sine. E suficient să vedem cum ne vorbim atunci când suntem într-un magazin de haine și probăm niște blugi care nu ne vin sau când suntem la un restaurant „de fițe” și avem impresia că toată lumea e cu ochii pe noi.

Haideți să luăm un exemplu.

Copilul e la măsuța lui de lucru și desenează cu poftă. Doar că, fiind absorbit de activitate, a făcut numai acuarele, bucăți de hârtie și sclipici peste tot.

Ce să nu spui: ”Uită-te ce ai făcut pe birou… Nu ți-e rușine?” sau „Ce e dezastrul ăsta? Ai spus că vrei să desenezi, nu să distrugi casa. Să vezi ce-ți fac dacă nu strângi imediat!”

Ce să spui, în schimb: ”Hmm… văd că te-ai distrat jucându-te și desenând. Mă bucur că te-ai simțit bine! Acum însă este momentul să strângi, ca să te poți juca și mâine pe o măsuță curată.”

Acționând așa, folosind aceste cuvinte, încurajezi atât actul creativ și creativitatea copilului tău, cât și responsabilitatea lui. Dacă îl cerți sau îl faci să se simtă prost pentru că a făcut mizerie, nu faci decât să îi scazi stima de sine și dorința de a se exprima așa cum simte.

3. Pedepsirea greșelilor

Când copilul face o greșeală, când sparge un pahar, ia o notă mică sau își face patul „greșit”, nu ajută dacă i se reproșează că e „un împiedicat” sau să i se ia telefonul, ca pedeapsă.Criticat frecvent, copilului îi scade, în timp, stima de sine și ajunge să aibă credințe nocive de genul: „Eu nu pot să fac nimic suficient de bine. Nu sunt bun de nimic”. 

Să luăm ca exemplu următoarea situație.

E dimineață, copilul s-a trezit și îi spui să-și facă patul. Ripostează puțin, dar merge în camera lui și se pune pe treabă. Când te anunță că a terminat, mergi să verifici și observi că nu e bine făcut și vrei să intervii.

Ce să nu spui: „Asta numești tu pat făcut?! Nici măcar atât nu poți să faci până la capăt?” (sau să te apuci, pur și simplu, să refaci de față cu el, fără să îi spui nimic).

Ce să spui: „Ai adunat hainele de pe pat și ai întins bine cearșaful. Dacă mai pui și cuvertura și muți pernele mai sus, cred că ai terminat. Ai nevoie de ajutor sau te descurci?” 

****

Spuneam că stima de sine a copiilor e ca un puzzle la care lucrăm constant. Nu e suficient să avem răbdare o zi sau să îi încurajăm când au luat o notă bună, ci e nevoie de constanță. 

Așa cum le dăm hrană pentru corp și minte în fiecare zi, la fel e și cu stima de sine. Ea trebuie hrănită zilnic și protejată.

În plus, e important să nu uităm că stima de sine începe acasă. Părinții sunt primii adulți în care copiii își oglindesc valoarea, dar și primii adulți care îi pot face să se îndoiască de ea. 

Și nu e nevoie de momente mari sau de traume, pentru ca un copil să plece fruntea și să se simtă mai prejos decât alți copii. E suficient să audă des „Lasă că fac eu, tu nu poți!”, „Fratele tău se descurcă mai bine, lasă-l pe el.”, „Maria e o fetiță așa elegantă. Încearcă să fii și tu la fel.”, „Să vezi ce-ți fac dacă mai iei 7 la matematică!”… și tot așa. 

Stima de sine e principalul ingredient al succesului în viață. Asta susține și crede și Urania Cremene și munca ei pe asta se bazează: pe a le oferi părinților toate resursele de care au nevoie, ca să crească copii puternici, pe care să nu-i dărâme niciun eșec, nicio provocare.

Iată de ce poți avea acces la toată munca ei, la zeci de programe și articole și interviuri la cel mai mic preț din următoarele 12 luni. Ca să ai zile mai degrabă roz în relația cu copilul tău, profită de oferta de Black Fridays și vino în comunitatea Parents Club.

Pentru detalii, dă click aici!