Citeam articolul lui Dan în care ne povestea el frumos, așa… cum abia așteaptă el să lenevească o zi întreagă la televizor, cum abia așteaptă să o urmărească intens pe doctoriţa Pluşica. Păi eu n-am cum să fac asta. Nu că al meu nu s-ar uita la desene animate, că se uită. Se uită la Garda Felină, la Pluşica și, când se plictiseşte de ele, mă pune să îi pun muzică și dansează hip-hop, indiferent de ritm. Aia e. Asta avem cu asta defilăm.
Ma gândeam însă la leneveala asta după atâta muncă. La leneveala aceea mult râvnită în zilele de sărbătoare când totul se liniștește. Eh, eu nu am așa ceva. Să vă spun cum decurg treburile în casa Tătar.
Mic îndrumar de Crăciun:
1. Pe 23 seara se pune pixul jos și se intră în concediu. Yhaaaaaaa!!!!!
2. Se ajunge acasă și se întocmeşte o listă lungă de cumpărături cu lucruri „uitate”.
Da, sunt multe și chiar dacă, zi de zi, am mai cumpărat câte ceva, sigur mai avem ceva „uitat”… Nu încep o discuție în contradictoriu cu soaţa că… n-am nicio șansă. Mă conformez.
3. Se adoarme într-un final, rupt după atâta muncă, rapoarte, alergătură, agitaţie.
Dacă am noroc, poate și visez ceva.
4. Dimineața se reîmpodobeşte bradul că na… Cineva a avut grijă de el și încă are.
Cred că al meu vrea să se facă designer de brazi de Crăciun. N-ar fi rău dacă își exinde perspectivele. La ora actuală, însă, am senzația că, dacă continuă în același ton, va fi un designer tare abstract…
5. Se pleacă la cumpărături și se duce o luptă crâncenă pentru un pomelo cu ceilalți cumpărători, se stă la cozi interminabile de rămâi cu senzația că oamenii au strâns bani tot anul sau și-au făcut credit ca acum, de sărbători, să goleasca rafturile. Jur că asta nu pot să înțeleg.
6. Se ajunge acasă, se întreabă nevasta la ce oră trebuie luate rudele de la aeroport, gară, sau la ce oră deschidem poarta ca să parcheze mașinile.
Da, la noi, an de an se adună rudele. Cum părinții ne stau departe, de Crăciun, tradiţional, ne adunăm în același loc. În contextul acesta, la noi e haos. Soaţa vrea să le facă pe toate, să se simtă lumea ca la hotel, că doar asta înseamnă să fii o gazdă bună. Sarmale, salată beuf, friptură, ciorbă, cozonac, tort… Să vă mai spun? Nu vă mai spun… Le face pe toate și e neobosită.
Când ajunge familia, zici că au plătit bilet la 5 stele. Vrea ajutor? Niciodată! E obosită după atâta muncă? E! Cine e de vină că jucăriile sunt împrăștiate? Eu!
7. Se verifică din nou ornamentele de prin casă, de pe casă.
Dacă cumva nu arde un bec, sunt mâncat. Le verific, totul e bine.
8. Ajung rudele!
Încet, încet se instalează haosul. Unde dorm? Tot acolo?`Perfect! Unde pun pungile astea? V-am adus sarmale! Cum le fac eu nu le face nimeni! Ba da, le face. A făcut soția mea. Ale mele sunt mai bune. Nu sunt, dar mulțumim. Hai, să le găsim loc în frigider. Bem și noi ceva? Se mai aude o voce. Dragul lui buni, ce ai crescut! Toată lumea vorbește peste toată lumea. Liniștea s-a dus, nu că ar fi fost…
9. Se așează lumea la masă.
Aici aș mai fi pus puțină sare. E bună palinca asta. E de la noi, din Ardeal. Da, e bună, dar și noi facem o caisată… Sarmale de la mine n-ai pus pe masă? Le mâncăm mâine. Ar fi trebuit să pui și acum. Lu’ ăsta mic sper că nu îi dai sarmale. Normal că nu îi dau… El are mâncarea lui… Și discuţiile continuă… La nesfârșit…
10. Dimineața toată lumea la brad, a venit Moşu’!
Mamă, ce tare!!! Mulțumesc, e super frumos! Ce cuminte am fost… Ăsta e cel mai frumos moment. Când toată lumea, cu ceaiul sau cafeaua în mână, în pijamale, se bucură de darurile Moşului. Cât de mici or fi, toată lumea se bucură.
11. Se mănâncă din nou.
Se repetă discuția de la punctul 9.
12. Se spală vase, se pune masa, se strânge masa, se văd filme, se mănâncă cozonac, se mai bea o palincă, se iese la o bulgăreală, dacă avem noroc, sau la o plimbare.
13. Rudele pleacă la casele lor că na… avem bunici tineri care încă lucrează.
14. Crăciunul a trecut și noi ne simțim ca după 7 luni de muncă continuă.
Mă plâng? Deloc! E cea mai frumoasă agitaţie din an. E cea mai frumoasă perioadă din an. E momentul în care te bucuri că ai atâţia oameni alături, că ai cui să mulțumești, pe cine să mulțumești și pentru cine să te agiți DAR, căci există un mare DAR, de la anul cred că luam modelul lui Dan.
Alegem un loc în care să ne adunăm cu toții în care să ne simțim chiar ca în vacanță. Sibiu spuneai, prietene? Să ne povestești cum a fost și să ne dai un număr de telefon.
La voi? Cum e? Liniște sau agitaţie de Crăciun?