Aloo, părinții! Credeți că, odată ce l-ați făcut, mai scăpați de el?! Da, la copilul vostru mă refer! Ăla pentru care v-ați da viața, dar de care ați vrea să fugiți măcar o dată pe an! Acela căruia vă dedicați în fiecare zi, dar de la care ați vrea să luați măcar o pauză de 3 zile pe an!
Știți cum e viața asta de părinte? Al naibii de grea și al naibii de frumoasă în același timp. O viața plină de paradoxuri pe care doar noi, părinții, o înțelegem. Cei fără copii nu pot pricepe chestia asta, pur și simplu, n-au cum să înțeleagă.
Ne e senzațional alături de copii, dar parcă am vrea să fugim în lume!
Ne emoționează lacrimile lor, dar, uneori, parcă te-ai lipsi de ele.
Te bucură că a făcut prima oară la oliță, dar să mor dacă visul tău în viață era să arunci un mare rahat la veceu.
Te bucură că mănâncă singur, dar fac pariu că, în seara aia, ai fi vrut doar să lenevești pe canapea.
Și lista poate continua la nesfârșit.
Și… cu cât ești mai dedicat, cu cât petreci mai mult timp cu copilul, cu cât te implici mai mult în viața lui, cu atât parcă ai pleca mai departe de el. Serios, să nu-mi spuneți că n-ați simțit măcar o dată în viața de părinte o dorință nebună să vă luați câmpii, să fugiți în lume, să-i lăsați pe ceilalți din familie acasă și să vă duceți unde veți vedea cu ochii!! Ați simțit-o și, acum, alături de mine, o puteți recunoaște. Am spus-o eu primul, eu voi, eventual, fi cel blamat, nu voi.
Una peste alta, orice cuplu visează la o escapadă fără copil. Să-l lase la bunici, la orice altă rudă, dar nu lângă ei! Să-l trimită pe el de acasă ori să plece ei în lume.
Noi suntem zilele acestea unii dintre puținii norocoși care au reușit o astfel de escapadă. Toate bune și frumoase: vacanță, soare, locuri noi, peisaje, mâncare bună, tot ce caută turistul în concediu.
S-o credeți voi că e așa! Da, toate ingredientele unei vacanțe perfecte sunt aici, le avem. Dar lipsește ceva!
Acel ceva de care ai fugit și nu credeai că îți va trebui în toată perioada de concediu. Că de aia ai fugit, să nu mai fii cu el! Da, la copil mă refer!
Pe bune! E o mare fantezie să crezi că ai lăsat copilul acasă și gata ai scăpat și de gândurile la adresa lui. N-ai cum! Dacă tu un an întreg stai după fundul lui, la propriu, n-ai cum dintr-o dată să nu te mai gândești la el.
Dar oare ce o face, cum se joacă, ce a mâncat, dar oare a stat azi pe veceu?
Și întrebări noi: dar oare cum era dacă era cu noi? Oare făceam castele de nisip? Dar oare i-ar fi intrat nisip în…? Și tot așa.
Deci, fraților, surorilor, părinți egali în suferință, dintr-ăia care visați să fugiți în lume, așa cum am visat și noi, RESEMNAȚI- VĂ!!! NU EXISTĂ VACANȚĂ FĂRĂ COPIL, CHIAR DACĂ ÎL LĂSAȚI ACASĂ!
Da, poate vei dormi mai mult, poate vei alerga mai puțin, poate te vei distra mai mult alături de alți oameni mari, dar atât. Fericit nu vei fi! N-ai cum! Fericirea e acasă!