1 din 2 copii este victima bullyingului în școli, susține un studiu al organizației Salvați Copiii.
Cu această statistică îngrijorătoare în minte, nu e de mirare că mulți părinți văd școala sau chiar parcurile mai degrabă ca pe o junglă decât ca pe un loc în care copiii își fac prieteni.
Dacă ar fi să începem cu definiția “bullying-ului”, acesta este “un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire”.
Are loc în mod intenționat și repetat, lasă un gol imens în stima de sine a copilului și dă naștere unor răni emoționale dureroase, care cu greu mai pot fi vindecate la vârsta adultă.
Bullying-ul începe de… acasă
Ce nu ne dăm seama este că majoritatea copiilor nu au parte de primul episod de bullying la grădiniță sau la școală, ci chiar acasă, în sânul familiei, de cele mai multe ori, prin comportamentul neintenționat al părintelui.
De exemplu,
- Când copilul se murdărește cu lapte pe bluză, iar părintele spune:
“Mănânci ca o purcelușă! Fetițele de vârsta ta deja știu să mănânce singure!”
sau
- Când părintele vorbește cu altcineva despre copil, iar cel mic este de față:
“Cum o să-l primească la grădiniță dacă nici până la 3 ani nu a renunțat la scutece?”
Bullying-ul nu înseamnă doar lovituri și vânătăi, ci și tachinările, comparațiile cu alți copii sau etichetele pe care părinții le pun în mod repetat la nervi sau când nu mai au altă soluție.
Intenția părinților este una bună, aceea de a corecta anumite comportamente negative ale copilului, de a-l disciplina și de a-l așeza “în rândul lumii”. Însă, din păcate, uneori folosesc metode greșite pentru a obține acestea.
Iată, deci, 2 greșeli pe care să nu le facem acasă astfel încât copilul să nu devină mai târziu victima bullyingului:
-
Să nu-l arătăm cu degetul atunci când greșește.
Dacă acasă este umilit, va umili și el la grădiniță sau la școală. Sau se va lăsa înjosit.
Dacă acasă este lovit, va folosi și el pumnul atunci când un alt copil îi va lua jucăria din mână sau va râde de desenul lui. Sau nu va riposta când va trece prin asta.
Copilul nu face ceea ce i se spune, ci ceea ce vede.
-
Să nu-i punem „etichete”.
În momentul în care îi spunem „Ce obraznic ești”! sau „Ai mai văzut tu copil rău ca tine?”, îi punem copilului o etichetă.
Iar ceea ce un părinte îi spune copilului, devine adevărul lui, pe principiul „Dacă mama crede că sunt obraznic, atunci sunt obraznic”.
Astfel, nu numai că ajunge să se pune pe el într-o cutiuță, dar învață că este o normalitate ca ceilalți să-l jignească sau umilească.
Ce e de făcut?
Lupta cu bullying-ul nu este pierdută dacă părintele alege să-și asume responsabilitatea de a-și învăța copiii, chiar de la grădiniță, să gestioneze sănătos conflictele cu alți copii.
Mai jos regăsești
3 pași prin care atât copilul tău, cât și tu să gestionați bullying-ul într-un mod sănătos și constructiv:
-
Stabilește reguli și limite pentru a preveni bullying-ul
Chiar dacă al tău copil nu a avut parte niciodată de o ceartă la grădiniță, stabilește niște reguli clare pe care el să le urmeze în cazul în care se va confrunta cu un astfel de episod.
Reguli precum:
“Nu lovești niciodată primul!”
“Spune-i copilului care te agresează: <<Dacă te mai porți așa cu mine, aleg să plec de lângă tine. Asta e ceea ce vrei?>>”
“Dacă acel comportament nu încetează, pleci!”
“Dacă ești lovit sau urmărit, ceri sfatul unui adult!”
De ce să faci asta?
În primul rând, copilul va ști ce să facă în cazul în care este jignit sau lovit și nu va fi luat prin surprindere. Astfel, impactul unei astfel de întâmplări va fi mai redus decât în cazul în care va fi bruscat sau umilit de un alt copil și nu va ști ce să facă.
Plus că va simți că își ia puterea înapoi, iar asta îi va hrăni Nevoia de Control, o altă Nevoie Psihologică de Bază la fel de importantă.
În al doilea rând, pentru că cel mic se va simți stăpân pe el și pe situație și își va crește stima de sine odată ce va vedea că poate să gestioneze de unul singur un conflict, fără ajutorul tău.
De această dată, vorbim despre satisfacerea celei de-a treia Nevoi Psihologice de Bază, Nevoia de Competență, care îl va face să simtă că se descurcă și singur, atunci când tu nu ești acolo să îl aperi.
-
Conectează-te, apoi cere detalii.
Când copilul vine acasă în lacrimi, lovit sau cu tricoul rupt, prima reacție a părintelui este să-l întrebe ce s-a întâmplat sau să sune educatoarea, fără ca măcar să mai vorbească cu el.
Poate că cel mic va răspunde sau, din contră, se va închide și mai tare în el.
În acest caz, primul pas este să te conectezi cu el și să-l întrebi: “Cum te simți?” sau “Ai nevoie de o îmbrățisare, iar apoi îmi spui de ce ai tricoul rupt?”
De ce să faci asta?
Reacția ta îl va face să se simtă în siguranță și îi va hrăni Nevoia de Conectare, cea mai importantă Nevoie Psihologică de Bază.
Atunci când copilul este copleșit de emoții, nu este capabil să folosească raționamentul sau să înțeleagă explicațiile tale logice. Însă, odată ce se va liniști și va simți că “ești de partea lui”, veți putea relua logic subiectul și va fi mai atent la soluțiile pe care i le vei propune dacă va întâmpina un nou episod de bullying.
-
Părintele/ educatoarea/ învățătoarea trebuie să intervină când:
- Copilul este rănit fizic sau emoțional
- Problema copiilor deranjează și ceilalți copii la sala de clasă
- Problema este recurentă și nu pare să se rezolve
De ce să faci asta?
Este dureros să ne imaginăm că ai noștri copii pot trece prin astfel de întâmplări nefericite, mai ales dacă i-am educat cu blândețe și căldură.
Însă, în același timp, este datoria noastră de părinți să ne învățăm copiii să gestioneze corect și sănătos conflictele cu alții copii și să accepte de mici diferențele dintre ei și ceilalți. Dacă vedem că ai noștri copii nu au reușit să gestioneze singuri situația de bullying cu care se confruntau, este cazul să intervenim.
Așadar, putem să îi pregătim de pe acum pentru mai încolo, să țină fruntea sus atunci când ceilalți vor vrea să îi vadă cu ochii în pământ.
Dacă vrei să afli cum să crești un copil echilibrat, care face față conflictelor, fără să-i fie afectată stima de sine”, comandă programul All About Parenting creat de Urania Cremene, mamă și expert în parenting.
Pe parcursul a 10 capitole, vei primi răspunsuri la aproape toate provocările de părinte, de la grădiniță până la terminarea liceului.
Comandă programul aici: https://aap.ac/SgxR