Am primit azi, pe mail, de la una dintre educatoarele Prințeasei un link către clipul de mai sus. Da, știu, pentru mulți sună ciudat că am primit un asemenea mail. De la educatoare sau profesoară, primești de obicei reclamații, lista cu absențele, note de plată, necesar pentru clasă etc. Grădinița Prințeasei este, însă, altfel și poate am să vă povestesc pe îndelete în alt articol.
Revenind la clip, vă rog să vă opriți un minut și 37 de secunde și să-l priviți.
Dacă vrem să ne fie mai bine, asta trebuie să facem: să îndrăznim.
Și să ne lăsăm copiii să îndrăznească!
Să ni-i educăm să îndrăznească. Să aibă curajul să-și înfrunte problemele, să ia cu asalt fiecare obstacol, să nu le fie teamă de nimeni și de nimic. Să regrete lucrurile pe care le fac, nu pe cele pe care nu le-au făcut. Să înfrunte problemele, chiar dacă riscă să fie răniți, chiar dacă riscă să sufere.
Să fie rebeli. Să nu accepte regulile dacă nu sunt reguli corecte. Să nu plece capul. Să fie unici, nu turmă! Să spere și să lupte pentru speranța lor!
Eu nu am dreptate apriori în fața copilului meu.
Trebuie să-i dau argumente. Trebuie să-i explic. Asta îmi impun în fiecare zi, în fiecare dispută cu ea. Pentru Prințeasă, nu există remarca „Așa vreau eu!” sau „Faci asta pentru că îți spun eu!”. Uneori câștig eu, alteori ea, care vine cu argumente mai bune decât ale mele. Dar întotdeauna câștigă soluția cea mai bună pentru amândoi.
Nu vreau să existe astfel de replici între noi pentru că ele îi taie aripile. Pentru că ele îi deformează caracterul liber și puternic. Pentru că ele creează robi și nu lideri!
Iar eu vreau ca fetița mea să îndrăznească! Și să schimbe lumea! Sau măcar să încerce!
Tu cum faci cu copilul tău?