Fie piciul cât de mic, o blondă sexy mare bărbat îl face!

Pe principiul „bărbatul tot bărbat rămâne”, nu mai am liniște în casă, soția scoate flăcări pe nas și alta nu.
Eu personal n-am făcut nimic. Mielușel am fost, exemplar din cale-afară.

Prințul însă… prințul a călcat pe bec cum eu n-aș fi îndrăznit să o fac vreodată.
Așa se face că totul a început din fragedă pruncie. Cumva… recent, ținând cont că prințul are doar doi ani. A mea soție, hotărâtă să îi asigure copilului necesarul de vitamine, pe lângă fructele de zi cu zi servite la orele de gustare, s-a chinuit cu toată ființa ei să îi facă și sucuri de portocale, limonade cu miere, cu mentă cu dragoste și dedicare, sucuri de mere, morcov și câte și mai câte. Al meu se uita la ea cu drag, dar nici că punea gura pe pahar.
A încercat o dată, de două ori și a decretat că nu-i place gustul neam.
A mea soție, frustrată din cale-afară. I-a ornat paharele, i-a cumpărat căni decorate cu mașinile lui preferate, paie în toate culorile pământului și nimic. Măi, oameni buni, nimic nu l-a făcut sa bea mult prea muncitele sucuri ale soaței dedicate.
Buuuun…. Cumva a renunțat o vreme la idee pentru că vedea că nu ajunge la niciun rezultat.
Am ieșit într-o seară în oraș la plimbare cu cel mic. Pe drum, ne-am cumpărat ceva de mâncare, a mâncat și el pe săturate și mie mi s-a făcut la un moment dat sete.

În calea noastră era o tipă blondă, mișto de altfel, care vindea fresh-uri de fructe. M-am apropiat și am cerut un fresh de portocale. Eram cu fii-miu de mână. Ei bine, micul năzdrăvan a fost pur și simplu fascinat. Nu știu dacă blonda i-a luat ochii, nu știu dacă aparatul de fresh a fost de vină, dar cert este că eu nu am gustat din sucul acela nicio picătură. Fie vorba între noi, cred că blonda l-a fascinat că aparatul nu era cine știe ce… Al nostru de acasă e mult mai mișto.

Să revenim! Da! Am luat sticla de suc din mâna domnișoarei și am transferat-o în mâinile lui. A primit și pai, l-a luat bucuros și nu s-a lăsat până nu a sorbit și ultima picătură de suc.
-Mai ai? Îl întrebam amuzat.
Se uita la sticlă și zicea:
-Da, mai e. Un pic, un pic.
Eh, a mea soție era siderată. Scotea flăcări pe urechi, pe nări, prin toți porii. Nu îi venea să creadă că toate eforturile ei de mamă dedicată au fost atât de vehement refuzate, iar o blondă tânără și voluptoasă cum era domnița de la tejghea i-a „educat” copilul în 3 secunde.

„E doar o chestie de moment”. Asta mi-a spus toată seara pe un ton arogant. „Să vezi că de mâine iar nu mai vrea”.

Eh, ce să vezi că dimineață, primul lucru după ce și-a băut laptele a cerut suc. Aham… suc de portocale. Am dat fuga la magazin, am cumpărat portocale și am făcut suc. L-a băut? L-a băut! A doua zi? Suc de mere. L-a băut? L-a băut! A treia zi suc de morcovi. L-a băut? L-a băut!

Și uite așa, din ziua aceea, fiul meu drag și scump bea suc de fructe sau legume pe nerăsuflate, fără niciun comentariu sau moft.
A mea e pe de-o parte fericită, dar pe de altă parte… să nu stai în calea ei. Mă bucur că nu ne întâlnim des cu blonda voluptoasă care face fresh de portocale că zilele ei ar fi numărate. Hmm… zilele? Minutele!

Da, dragii mei. Pe principiul „bărbatul tot bărbat rămâne”, eu personal, sunt tare mândru de fii-miu. (Sper să nu citească asta și soața).