Știți melodia lui Alex Velea. Probabil că el se gândea la altceva când a scris versul ăsta decât la ce mă gândesc eu acum. Dincolo de problema de gramatică, subiect pe care nu-l vom aborda aici, e clar că există o diferență de logică între noi. Sau exista, căci, între timp, a intrat și el în rândul lumii noastre. Lumea părinților.
Da, dragostea se face-n „minim” trei. Mai mult, odată ce ai un copil, dragostea se face doar în trei. „Doi” nu mai există. „Minim trei” sau chiar „minim patru, cinci”, fiecare după posibilități și aptitudini…
Și, ca să continuăm filosofia, ca „trei” să reziste, ăia, care inițial au fost „doi”, trebuie să facă tot posibilul să nu uite de ei, dar să-l bage și pe „trei” în seamă, că altfel e scandal. Un fel de să împăcăm și capra și varza.
De exemplu, cum facem noi: doi adulți și o Prințeasă. Vrem să mai ieșim și noi, părinții, în lume, să descoperim locuri noi, să ne mai pupăm pe stradă, să mâncăm ceva bun în oraș. Dar cum faci asta când ai copilul cu tine tot timpul? Seara e exclus să ieși în oraș, că aia mică trebuie spălată, adormită, mângâiată.
Așa că… ieșim în miezul zilei! Când ne lovește cheful de ieșeală, asta facem! Programăm din timp ca, vinerea, de exemplu, să terminăm ziua de lucru mai devreme. Pe la 16.00, suntem toți trei pregătiți de ieșeală și pornim în expediția… urbană.
De exemplu, vinerea asta, am descoperit un restaurant fain- Chefs Experience. Ne-a plăcut atât de mult, încât vă scriu câteva lucruri despre el. Cel puțin în timpul zilei, este foarte „family friendly”- spațios, cu ventilație bună împotriva fumului de țigară, pe scurt fain. Iar mâncarea e genială. Ce am comandat noi a arătat exact ca în poză.
Vedeți că vine Valentine’s Day. Ar merita să luați un prânz acolo. Cică au și un desert special pentru îndrăgostiți. Și fac pariu ca piticotul va primi desertul din partea casei. Că văd și oamenii ăia cât de greu e cu dragostea în „minim” trei.
Și încă ceva: seara, restaurantul ăsta se transformă într-un mic club. Au o masă de dj, cu platane. Evident că, la ora la care am fost noi, dj-ul se întorcea pe partea cealaltă a patului, dar poate, data viitoare, ne strângem gașcă și mergem mai pe seară.
Oricum, în curând, faza cu fumatul va fi rezolvată definitiv, deci vom putea merge cu copiii chiar și în club. (Nu aruncați cu piatra în mine. Eu sunt fumător, dar nu fumez de față cu Sophia.) În plus, i-am cumpărat Prințeasei niște căști speciale împotriva zgomotului, foarte eficiente în astfel de momente. Poate vă povestesc altă dată despre ele. Sunt atât de faine, încât copilul poate adormi liniștit chiar și la un concert rock.