Când vine vorba de bullying, părerile părinților sunt împărțite. O parte spun că „așa e de când lumea, copiii se ceartă și se împacă, uneori sunt răutăcioși”.  Sau dau vina pe școală, pe internet, pe ceilalți copii care îi influențează pe ai lor.

Adevărul e că… nu există un adevăr absolut când vine vorba despre acest subiect, pentru că nu există o singură rădăcină a problemei, nu există „un singur vinovat” și, oricât ne-am dori să fie așa, nu există nicio soluție magică la asta. 

Însă există suficiente informații care să ne ajute să ne pregătim copiii să stea cu fruntea sus când dau de greu, dar și să plece fruntea la durerile și grijile altor colegi și să fie empatici și înțelegători. 

Și pentru că subiectul „bullying” m-a preocupat și pe mine, ca să știu cum să-mi ajut copiii, am pregătit pentru voi o serie de concluzii care sper să vă ajute. 

Haideți să pornim de la definiția bullying-ului, ca să nu îl confundăm cu un episod de furie sau o glumă nepotrivită, dar neintenționată. 

Bullying-ul este un comportament repetat prin care o persoană rănește, intimidează sau umilește pe altcineva, intenționat. Acesta poate fi verbal (insulte, porecle), fizic (lovituri, împingeri) sau emoțional (excludere, răspândirea zvonurilor). Se întâmplă adesea într-un dezechilibru de putere, unde agresorul se simte mai puternic decât victima.

Cum arată bullying-ul la școală? 

1. Bullying fizic 

• Împingeri, lovituri, tras de păr
• Furarea sau distrugerea obiectelor personale
• Blocarea unei persoane pe hol sau în curtea școlii

2. Bullying verbal 

• Jigniri, insulte, porecle răutăcioase
• Amenințări sau intimidare
• Umilire în fața colegilor

3. Bullying social (relațional) 

• Excluderea intenționată din grupuri sau activități
• Răspândirea de zvonuri și minciuni
• Încurajarea altora să nu vorbească cu cineva

Care sunt principalele motive care duc la apariția bullying-ului la școală?

De multe ori, la vârste mai înaintate, putem vorbi despre „răutăți intenționate”, adică le putem cere oamenilor să-și controleze acțiunile și vorbele și frustrările, înainte să rănească pe cineva. 

Însă, când vine vorba de copii, motivele din spate sunt, adesea, mai sensibile și mai ascunse. 

Iată 3 dintre aceste motive nevăzute. 

1. Însingurarea și dorința de a conta pentru cineva… chiar și într-un mod aparent greșit.

Gândește-te la un copil care se simte invizibil. Acasă poate că părinții sunt prea ocupați sau prea critici. La școală, nimeni nu-l caută în pauză. Poate că a încercat să fie prietenos, dar nimeni nu i-a răspuns. Într-o lume în care simte că nu prea contează pentru nimeni, bullyingul devine un mod de a spune: „Uite-mă! Sunt aici, exist și eu!” Chiar dacă este văzut ca „băiatul rău” sau „fata care se ia de toți”, măcar cineva îl observă. Măcar pentru câteva minute, el e vizibil în ochii altora.

2. Copiii răniți rănesc alți copii: nevoia de a se apăra înainte să fie rănit.

Unii copii învață devreme că lumea poate fi crudă. Poate că cineva s-a luat de ei înainte, poate că au fost umiliți sau au simțit că nu pot avea încredere în oameni. Așa că încep să lovească primii, nu fizic neapărat, dar prin cuvinte sau atitudini dure. E ca și cum și-ar construi o armură din ironii și atacuri, sperând că, dacă par destul de puternici, nimeni nu va îndrăzni să le vadă părțile vulnerabile. Bullying-ul devine un scut, un fel de „mai bine râd eu de alții decât să râdă cineva de mine.”

3. Încercarea de a aparține, chiar dacă asta înseamnă să rănească pe cineva

În orice școală există „grupuri” – cei populari, cei rebeli, cei pe care toată lumea îi ascultă. Unii copii simt că, pentru a face parte dintr-un astfel de grup, trebuie să demonstreze că sunt „tari”. Și cum pot face asta? Râzând de cei mai slabi, arătând că sunt duri, că nu le pasă. Nu pentru că sunt copii „răi”, așa cum îi etichetează societatea , ci pentru că le este frică să fie excluși. Pentru că, uneori, singurătatea doare mai tare decât vinovăția.

Adevărul e că la școală lumea e pe repede înainte și nu mereu e timp ca profesorii și cadrele didactice să vadă dincolo de gesturi și priviri triste. În spatele fiecărui copil care face bullying se află o poveste, un gol pe care încearcă să-l umple, o luptă pe care nu știe cum altfel să o câștige. 

Însă asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm comportamentul lor, dar poate că, dacă îi privim cu puțin mai multă înțelegere, putem ajuta și victimele, și agresorii să găsească o cale mai bună.

Iată 3 lucruri pe care să le facem în acest sens. 

Empatia nu se învață (doar) din cărți, ci din felul în care le predăm asta prin propriul exemplu, prin povești, prin filme de calitate sau observând lumea din jur. Copiii nu devin mai empatici pentru că le spunem că „așa e frumos”, ci pentru că simt pe pielea lor cum e să fii văzut, ascultat și sprijinit. Dacă vrem să-i ajutăm să evite bullyingul și să fie mai atenți la cei din jur, trebuie să le oferim mai mult decât reguli – trebuie să le dăm șansa să simtă ce înseamnă blândețea și respectul.

1. Să-i învățăm să se pună în locul celuilalt – nu doar cu mintea, ci și cu inima

Un copil care râde de altul nu se gândește, în acel moment, cum se simte celălalt. Poate că vede doar o glumă, un moment de amuzament, fără să înțeleagă că, pentru celălalt, acel moment ar putea fi o zi întreagă de tristețe. Dar dacă l-am ajuta să vadă altfel? Dacă, în loc să-i spunem „nu e frumos să faci asta”, l-am întreba: „Cum te-ai simți dacă ar fi despre tine?” Și dacă i-am da ocazia să asculte povești ale celor care au fost răniți, să înțeleagă prin emoție, nu doar prin cuvinte? 

2. Vorbele simple, dar spuse la momentul potrivit, pot schimba multe

De multe ori, bullyingul nu vine doar din răutate, ci și din tăcere. Din momentele în care cineva este singur, iar ceilalți trec mai departe, prea ocupați sau prea temători ca să se oprească. Dar un simplu „Vrei să stai cu noi?” poate schimba totul. Un „Ești bine?” spus din suflet poate opri o zi proastă din a deveni o săptămână grea. Dacă îi învățăm pe copii că au puterea de a face pe cineva să se simtă văzut, ei nu vor mai sta deoparte. Vor învăța că fiecare dintre noi poate fi acel „erou” tăcut care schimbă ziua cuiva, fără aplauze, doar printr-un gest simplu.

3. A înțelege durerea nu înseamnă să accepți comportamentul

Atunci când le vorbim copiilor despre bullying, e important să nu facem zidul dintre „victime” și „agresori” și mai gros. În loc să le spunem „Așa-s copiii, mai răi!” sau „Spune-i și tu câteva, nu te lăsa mai prejos!”, haideți să îi învățăm să pună limite, fără să devină și ei nepoliticoși, agresivi, și fără să plece fruntea, crezând că e ceva în neregulă cu ei dacă devin ținta cuvintelor dureroase ale altor copii. 

Să îi ajutăm să înțeleagă că în spatele unui bully este, cel mai probabil, un om rănit care nu știe să ceară atenție și ajutor altfel, dar că cel mai sănătos pentru amândouă părțile sunt limite de genul „Eu nu accept să mi se vorbească așa.” sau „Dacă ai o zi grea, caută pe cineva cu care să vorbești. Nu e ok să rănești.”

****

Subiectul bullying nu este unul ușor de abordat, tocmai pentru că nu vor fi niciodată suficiente câteva pagini dintr-un articol, ca să reușim să creștem copii puternici, dar blânzi, copii înțelegători, dar care știu să pună limite, copii care știu să vorbească despre fricile și emoțiile lor fără să se simtă slabi. 

Iată de ce te invit să descoperi cum poți crește un copil empatic, dar puternic, cu ajutorul programului All About Parenting, creat de Urania Cremene. 

Acesta este dedicat părinților cu copii de toate vârstele, de la 0 la 18 ani. Pe lângă problemele legate de bullying, în program găsești răspunsuri la problemele specifice fiecărei vârste, de la refuzul de a dormi în patul lui, refuzul de a mânca și până la responsabilitatea de a-și face curat în cameră sau chiar și la probleme de soiul „Mami, m-a părăsit Răzvan”.

Programul conține 11 Capitole pe care părinții le pot urmări direct dintr-o aplicație. Fiecare capitol are aproximativ 30 de episoade video, iar un episod durează maxim 15 minute. 

Comandă programul aici: https://aap.ac/SgxR