Cyberbullying-ul: efectele nedorite și cum îi putem proteja pe copii 

1 din 3 copii, la nivel global, a fost (sau este) victima hărțuirii online. Sau a cyberbullying-ului, ca să vorbim în termeni actuali.

Această statistică dureroasă, raportată de UNICEF, scoate în evidență o realitate îngrijorătoare: mediul virtual, care ar trebui să fie un loc de învățare și distracție, poate deveni o sursă de suferință pentru cei mici.

Ce este cyberbullying-ul?

E un fenomen ce seamănă foarte mult cu bullying-ul clasic, doar că el are loc online și, dacă în mediul offline (adică fizic, față în față) știi cine e acela care te tachinează și poți cere ajutor, adesea, în online, nici nu ai habar cine e în spatele unui cont fals sau al unei imagini generate cu AI. Din spatele unui ecran, agresorii pot deveni mai curajoși, mai nepoliticoși și mai insensibili la impactul faptelor lor. De aceea, este esențial să înțelegem cum afectează cyberbullying-ul copiii noștri și ce putem face pentru a-i proteja și sprijini.

Iată câteva comportamente care pot fi asociate cu cyberbullying-ul:

  • Trimiterea e-mailurilor răutăcioase sau amenințătoare;
  • Răspândirea zvonurilor sau dezvăluirea secretelor unui copil în mediul online;
  • Înjurături sau limbaj obscen în timpul jocurilor online;
  • Crearea conturilor false în Social Media cu scopul de a păcăli sau insulta pe cineva;
  • Trimiterea fotografiilor unor copii, fără a avea acordul lor;

        3 Efecte nedorite ale cyberbullying-ului asupra copiilor

Hărțuirea online este asemenea oricărui tip de tachinare sau abuz: nu discriminează, nu alege și nu cere permisiune să aibă loc, iar pentru fiecare victimă urmările se simt diferit.

Iată la ce fel de urmări mă refer:

1️⃣ Scăderea stimei de sine și a încrederii în ceilalți.

Comentariile răutăcioase despre înfățișare, un eveniment petrecut la școală sau statut (al părinților, de regulă) îi pot face pe copii să simtă că nu sunt suficient de buni sau că nu aparțin unui grup. Acest lucru afectează în mod direct stima de sine, o componentă esențială a sănătății emoționale. Pe termen lung, pot apărea depresia, rușinea sau învinovățirea proprie. Adică gânduri de felul: „Sigur e ceva în neregulă cu mine de am ajuns să fiu victimă.”

2️⃣ Tensiune emoțională continuă

Spre deosebire de bullying-ul față în față, care se oprește odată ce copilul ajunge acasă sau școala se încheie, hărțuirea online poate să aibă loc la orice oră din zi sau din noapte, în grupuri mici sau public, pe rețelele de socializare. Mesajele răutăcioase, comentariile batjocoritoare sau excluderile din grupuri rămân vizibile și pot reapărea oricând.

Această senzație de „nesiguranță continuă” îi poate împiedica pe copii să se relaxeze, crescând nivelul de stres, anxietate și chiar ducând la tulburări de somn sau la agresivitate. Poate avea o loc o inversare de rol și victima să vrea să-și facă dreptate fiind, la rându-i, bully.

3️⃣ Evitarea interacțiunilor sociale

Pornind de la gânduri precum cel de mai sus („Sigur e ceva în neregulă cu mine de am ajuns să fiu victimă.”) sau altele asemănătoare, copiii se simt nevoiți să se izoleze, ca să evite să dea ochii cu ceilalți sau să fie lucrurile și mai dificile pentru ei odată ajunși la școală singuri, vulnerabili, fără un adult care să-i apere la nevoie. În timp, această însingurare poate duce la depresie sau chiar la gânduri suicidare (și știu că nu ne place să citim sau să auzim acest adevăr atât de dureros).

Realitatea e că noi, părinții, nu putem controla complet lumea digitală, dar putem face pași importanți pentru a-i proteja pe copii și pentru a-i ajuta să-și dezvolte încrederea, astfel încât să navigheze în siguranță printre provocările acesteia.

3 Pași prin care să îi protejăm pe copii de cyberbullying

  1. Construiți o relație bazată pe încredere.

Încă de la cele mai fragede vârste, vorbiți cu cei mici despre emoțiile voastre și ale lor. Le puteți povesti întâmplări în care ați greșit față de un prieten și apoi v-ați cerut iertare. Sau, din contră, ați fost dezamăgiți de comportamentul unui coleg și v-ați spus părerea. Ajută, de asemenea, dacă reușiți să stabiliți limite sănătoase în relație cu cei din jur și copilul asistă la aceste discuții. Dacă noi nu permitem să fim jigniți, sau să ni se vorbească nepoliticos, și copiii vor învăța să reacționeze la timp atunci când apar comportamente nepotrivite in jurul lor, indiferent de mediul prin care le primesc.

Până la un punct și mai ales în primii ani de viață, părinții sunt modelul copiilor. Dacă ei văd că avem curajul să spunem ce ne doare sau să ne cerem scuze, vor avea un reper sănătos din punct de vedere emoțional în relațiile cu ceilalți. Plus, cu cât le vom povesti cum ne simțim noi, cu atât și ei se vor deschide mai mult și vor avea încredere să ne spună dacă cineva i-a agresat, chiar și virtual.

Mai mult, îi putem învăța să raporteze comportamentele de hărțuire, să nu dea informații personale (adresă, parole, numere de telefon) străinilor și să selecteze cu atenție persoanele cu care interacționează în mediul online.

De asemenea, le putem aminti că suntem alături de ei când un necunoscut îi „bombardează” cu mesaje pe rețelele de socializare.

  1. Stabiliți limite legate de ecrane și gadgeturi

    (încă de la cele mai mici vârste).

Cu cât un copil este mai puțin expus la conținutul online, cu atât scade riscul de a fi victima cyberbullying-ului. Aici intervin regulile și limitele. Datoria noastră de părinți este să ne asigurăm că ai noștri copii nu vor „consuma” desene, jocuri sau filme nepotrivite vârstei lor. Tendința lor va fi să împingă limitele și să ne spună „Și ce dacă jocul e pentru copii de peste 12 ani? Gabi are 7 ani și se joacă în rețea cu alți copii mai mari! Nu e corect!”.

Fermitatea poate fi „asul din mânecă” și atunci când copiii vor să-și creeze conturi pe TikTok la 6, 7 sau 8 ani sau chiar și mai târziu. Nu suntem părinți prea autoritari dacă le spunem copiilor că vor trebui să aștepte vârsta potrivită pentru a avea conturi pe anumite platforme de socializare. Amânarea prezenței copiilor în spațiul virtual îi îndepărtează de posibilii hărțuitori, fie ei copii sau adulți.

  1. Fiți prezenți în realitatea lor și observați dacă ceva la ei se schimbă

Un copil care a fost victima cyberbullyingului poate începe să evite discuțiile despre activitatea sa online, devenind mai retras sau defensiv atunci când părinții sau profesorii aduc în discuție subiectul.

Este posibil să observe o schimbare semnificativă în starea sa emoțională – poate părea trist, iritabil sau chiar furios, mai ales dacă i se cere să arate mesajele primite sau să predea telefonul ori tableta. Acest comportament poate fi un mecanism prin care copilul încearcă să-și protejeze intimitatea sau să ascundă rușinea ori teama de a fi judecat.

Totodată, este posibil ca timpul petrecut în fața ecranelor să scadă considerabil. Un copil care înainte era încântat să joace jocuri online sau să interacționeze cu prietenii pe rețelele sociale poate începe brusc să evite aceste activități. Această retragere poate semnala că mediul online a devenit o sursă de stres sau anxietate, mai degrabă decât o formă de divertisment sau relaxare și este, de regulă o invitație la dialog. Poate nu e ceva atât de grav și tot ce are nevoie e să fie ascultat, să dea afară ce simte. Sau poate lucrurile au scăpat de sub control și e nevoie să vorbiți cu profesorii sau directorul școlii ori să cereți ajutor specializat. Oricare dintre situații are nevoie de atenție și grijă.

****

E important să le explicăm copiilor că oamenii pot fi răniți la fel de tare în spațiul virtual, așa cum se întâmplă în realitate, când le vorbim urât sau îi bruscăm. Iar intervenția lor este la fel de importantă în ambele contexte – dacă apărăm un coleg care este lovit pe coridorul școlii, în mediul online tragem un semnal de alarmă dacă vedem comentarii nepotrivite sau filmulețe batjocoritoare, oricât ar părea de amuzante la o primă vedere.

În plus, cu cât e mai mare copilul (preadolescent – adolescent), cu atât e nevoie să lucrăm la a înțelege cum funcționează creierul lor, cum se schimbă valorile și nevoile lor la această vârstă.

Iată de ce te invit să înveți cum să faci asta din cursul online „Conectarea cu adolescenții” îți arată cum să-i fii aproape în cea mai tulburătoare perioadă din viața lui, fără să se simtă judecat, neacceptat sau neiubit, creat de Urania Cremene.

Acesta cuprinde 30 de episoade video cu durata de 4 ore și jumătate din care vei afla:

  • Cum își construiește adolescentul identitatea, într-o perioadă în care azi zice și simte una, iar mâine alta;
  • Ce să-i spui și ce să nu-i spui când îl prinzi cu țigări în ghiozdan, când vrea să-și facă un tatuaj sau când are un anturaj care îl trage în jos;
  • Cum să înțelegi prin ce trece adolescentul tău și cum să-l ajuți când se simte copleșit de emoții, când e prea închis în el sau, din contră, când pare că te sfidează la orice pas;
  • Ce să faci când adolescentul nu vrea să-și mai petreacă timpul cu tine, fără să-i încalci intimitatea și fără să-l controlezi la tot pasul.

Pentru detalii, dă click aici: https://aap.ac/8gmU