Un copil egoist este cea mai mare frică a unui părinte obsedat de o educație adecvată. Doar că, o trăsătură de caracter egoistă se poate manifesta la absolut orice copil, indiferent de metodele de creștere ale acestuia.
Ce este un egoist?
Un egoist este o persoană care își pune propriile interese mai presus de orice, se iubește doar pe sine, ia în considerare doar propria părere și nu răspunde la problemele, dorințele și sentimentele altor oameni. O astfel de persoană își va face cu greu loc printre semeni, va avea greu prieteni și va sfârși inevitabil prin a suferi. Lucru pe care niciun părinte nu și-l dorește.
Și atunci ce facem noi ca părinți ca să evităm acest lucru?
10 sfaturi pentru a nu avea un copil egoist
-
Învață-l să (te) respecte
Pentru a obține respectul unui copil, nu este deloc necesar să-ți știe de frică. O privire amenințătoare sau o palmă dată te va face să decazi în ochii oricui, nu doar în cei ai fiului tău.
Pentru a fi respectat este nevoie să găsești linia înțelegerii reciproce, să înveți să vorbești cu copilul într-un limbaj accesibil pentru el, să petreci timpul cu el, să-l înveți lucruri, să-l aperi atunci când ți-o cere și să-i fii alături atunci când are nevoie. Autoritatea și respectul unui părinte se câștigă cu multă dragoste și blândețe, pas cu pas, ca într-un lung campionat care durează cât o viață.
Încă din copilărie este necesar să-ți convingi copilul că există și oameni în jurul lui, iar aceștia trebuie respectați, de la cel mai mic la cel mai mare. De asemenea, nevoile celorlalți trebuie să fie luate în considerare.
-
Ajută-l să împartă jucării și mâncare cu prietenii
În multe situații este foarte important ca adulții să dea dovadă de răbdare și înțelegere, învățând treptat copilul. Dacă îți vei forța copilul să împartă cu orice preț aici și acum jucăriile care îi sunt atât de dragi, pe lângă emoțiile negative de care își va aminti multă vreme, gestul nu va produce niciun alt efect, nu îl va ajuta să devină amabil sau generos.
Lucrurile pot începe la nivelul familiei, în joacă. Îl puteți ruga încă de foarte mic să împartă fructe, fursecuri fraților sau rudelor, iar aceștia trebuie să aibă o reacție explicită de bucurie și fericire, să laude și să încurajeze bebelușul. Copilul va înțelege cât de important este gestul său și va dori să repete experiența și în alte cazuri.
-
Pune-l la treabă
Pentru a preveni copilul să crească egoist, cereți-i și ajutor în diverse chestiuni casnice. Fie să-și strângă jucăriile, fie să-și pună la loc hainele sau să-și facă patul când este mai mic, iar când mai crește să participe activ la tot ce se petrece în familie, în casă sau în curte. Va învăța să prețuiască munca și va înțelege că nimic nu i se cuvine pe degeaba.
-
Nu-i permite orice
Copiii care cresc cu un sentiment că au doar drepturi și totul li se cuvine sunt mai preocupați de ei înșiși, manifestă mai puțină empatie față de ceilalți, nu au o etică a muncii și se pot comporta ca și cum regulile nu li se aplică lor. De aceea, tu ca părinte ești obligat să-i refuzi câteodată, să le zici NU, să nu strângi după ei, să nu-i lași să facă ce le trece lor prin cap și să nu le cumperi chiar tot ce-și doresc.
Copiii trebuie să învețe de mici că orice acțiune poate duce la consecințe, unele chiar nesănătoase și trebuie să le dezvoltăm capacitatea de a vedea situațiile din diferite puncte de vedere. De asemenea, ei trebuie să înțeleagă că dorințele lor nu ar trebui să afecteze și să fie în detrimentul altor persoane.
-
Învață-l să intre în pielea altcuiva
Întotdeauna mi-am dorit ca între cei doi copii ai mei să fie o relație frumoasă. Facem clătite. Îi zic juniorului: „Hai să le umplem! Cu ce vrei?”, „Cu ciocolată”, vine răspunsul. După câteva clătite umplute și înfulecate, îi sugerez să facă una-două și pentru sora lui care era la balet. Se întinde din nou după borcanul de ciocolata. „Stop! Ce faci?”, „Clătite pentru Sophi.” „Minunat! Doar că ar trebui să știi că ție îți plac cele cu ciocolata, favoritele ei sunt cele cu gem! Cum crezi că s-ar simți dacă ar veni acasă și ar vedea clătitele tale preferate făcute pentru ea? Dacă vrei să-i faci cu adevărat o bucurie, umple-i-le cu ceva ce-i place ei, nu ție!” Este unul dintre exemplele prin care poți obișnui copiii cu ideea de a se pune în pielea altcuiva.
Pe măsură ce copiii dezvoltă inteligența emoțională, ei devin mai buni în a se pune în situația altora și a înțelege alte experiențe și perspective. Când se lovesc de o problemă anume, părinții pot specula această abilitate prin conversații cu cel mic. Dacă un coleg de clasă este tachinat, îl poți întreba: „Cum te-ai simți dacă tu ai fi în locul lui?”.
-
Importanța recunoștinței
Copiii sunt mult mai recunoscători atunci când nu primesc tot ceea ce cer și atunci când își doresc. Nu te grăbi imediat să satisfaci absolut toate dorințele copilului. Cu cât așteptarea va fi mai mare, cu atât se va bucura mai mult și cu atât îți va fi mai recunoscător. Îndeplinirea unor dorințe necesită timp, fonduri suplimentare, eforturi, inclusiv din partea lui. Și unele dorințe pot merge chiar împotriva intereselor celor dragi. Toate acestea trebuie explicate copilului pentru ca el să învețe să țină cont de capacitățile și nevoile altor oameni.
Învață-l să spună „mulțumesc” oricui și întotdeauna când primește un cadou (chiar și atunci când este vorba de ceva ce nu-i place).
-
Nu-i exagera talentele și meritele
Nu ar trebui să-i spui copilului că el este cel mai important, cel mai bun, că dorințele lui sunt cea mai mare prioritate, că „vrea-ul lui” este lege pentru tine. Exagerarea importanței unui copil este unul dintre flagelurile teribile ale prezentului. Părinții sunt literalmente încântați de fiecare acțiune a copilului lor, bună sau rea. Există multe alte modalități de a-ți arăta dragostea și atenția fără a-i provoca rău și fără să-l pui mai presus de ceilalți.
Tratează-ți copilul în mod adecvat: nu-l lăuda în zadar, dar nu-i ignora acțiunile cu adevărat importante și încurajează-l atunci când face lucruri bune.
-
Nu-i pune eticheta: „Ești egoist!”
Sub nicio formă nu-i spune copilul că este egoist și nu-l eticheta. Nu-l compara cu alți copii, ci doar cu el, observând realizările lui pozitive. Și, desigur, nu ar trebui să folosiți expresii precum „Ești la fel de nepăsător (egoist, nepoliticos) ca tatăl tău/ ca maică-ta!”. Copilul ar trebui să fie mulțumit de asemănarea cu părinții săi, care, desigur, ar trebui să fie exemple pozitive pentru el.
-
Nu-i ignora greșelile
Nu trece cu vederea cazurile în care un copil a arătat lipsă de respect sau a fost nepoliticos față de cineva. Învață-l să trateze alți oameni cu înțelegere. Discută cu el astfel încât orice greșeală să fie o adevărată lecție pentru el, care îl va ajuta să construiască relații bune în viitorul său, în viața de adult.
-
Implicați-l în donații caritabile și voluntariat
Foarte multe școli organizează târguri de sărbători, iar banii adunați merg spre o cauză nobilă. Puteți face împreună prăjituri pe care copilul să le vândă la târg sau poate dona din jucăriile lui. Dar cel mai impresionant pentru el va fi atunci când va ajunge cu lucrurile donate la persoanele cu adevărat defavorizate.
Când ar trebui să începem să modelăm copilul?
Imediat ce se naște, familia îi acordă bebelușului toată atenția sa, iar acesta își acceptă foarte rapid rolul de centrul Universului. Egoismul unui nou-născut, într-un fel, este o modalitate de supraviețuire. Dar, pe măsură ce crește, copilul trebuie să devină o parte cu drepturi depline a societății, o parte ale cărei interese sunt luate în considerare și care trebuie la rândul ei să țină cont de interesele celorlalți.
În jurul vârstei de patru ani, un copil dezvoltă nevoia de a-și extinde cercul social. El începe să devină din ce în ce mai interesat de jocurile colective: jocuri de rol, jocuri de acțiune. Aceasta este, după părerea mea, perioada în care ar trebui să intervenim puternic pentru a-l ajuta să interacționeze pașnic și în siguranță cu alți copii și să-l învățăm să găsească soluții de compromis în joc și căi constructive de ieșire din situații conflictuale.
Cu toate acestea, nu ar trebui să-ți înveți copilul să-și sacrifice în mod constant dorințele de dragul altor persoane. Interesele și nevoile lui sunt la fel de importante ca și interesele și nevoile altor membri ai familiei sau ai societății. Învață-l să cedeze, dar să nu știrbească mereu importanța propriilor dorințe.
Dacă un copil acceptă condițiile prietenului său și știe să cedeze – este excelent, dar dacă el face asta tot timpul și ia o poziție „subordonată”, nu e chiar atât de bine. Copilul trebuie să știe să-și apere poziția cu cuvinte și acțiuni corecte.