Cum îi educi bunicii să-l educe

Educă-i bunicii ca să-l educe cum dorești
sursa foto: www.parents.coom

Când faci un copil, plănuiești să îl crești după chipul și asemănarea ta. Simplu, nu? Ei bine, nu va fi chiar așa. Mereu se vor trezi oameni de bine care să te ajute cu sfaturi, păreri, insistențe și așa mai departe.

Cei mai virulenți, însă, vor fi bunicii. Bunicii de pe ambele părți. Doar ei v-au făcut mari, doar ei v-au crescut, ei v-au făcut să ajungeți de 1,80, cu analizele perfecte și o educație exemplară!

Inevitabil vor încerca să se implice și să se impună cum știu ei mai bine: ca picătura chinezească. Așa a fost și este și la noi.

Bunicii noștri materni sunt cam departe și, când ajungem pe teritoriul lor, se comportă ca și cum zilele petrecute cu ei sunt un fel de cantonament de creștere pentru cel mic. Ca și cum fără intervenția lor, el n-are nicio șansă să răzbească în lume. Vor să îi dea mâncare cât pentru toți, feluri diverse, multe și dese.

-Mama, nu e ok să îi dau atâta să mănânce. El are 5 mese mari și late pe zi.

-Știu, mamă, dar e bine să îi mai dai din când în când că i-o fi și lui poftă…

-N-are ce poftă să îi fie de supă de salată, după ce a mâncat vită cu legume…

-Hai, mamă, să încercăm totuși…

Și discuțiile despre mâncare pot ține cât durează și vizita. Două săptămâni? Ei, bunicii, rezistă!

Pe lângă mâncare, mai auzi lucruri precum: “nu e bine, mămică, să îl lași să umble pe acolo”, “învață-l să nu mai țipe”, când el nu știe să vorbească și tocmai a descoperit țipatul. “Pune-l să doarmă mai des, mamă, să crească”, când copilul are, la 1 an, somn de două ori pe zi de câte 2 ore…

Sau există și bunicii dornici de răsfăț excesiv. Nu o dată, mi-am auzit prietenii că și-au luat odraslele din vacanță la bunici transformați. Acolo aveau voie să facă orice, oricând, că doar erau un fel de bibelouri și să nu plângă sau să nu se supere îi lăsau să facă de toate, oricând, oricât.

Buuun.

Cum spuneam  nu am scăpat nici noi de asta.Am să întocmesc  o listă scurtă cu ce probleme puteți întâmpina și cum le puteți trece la clasate ușor și repede:

  1. Mâncarea

Aici veți avea mereu probleme. Nu există excepție. Nu veți face ca ei niciodată, deci nu veți face nimic bine. Dacă vreți să îi dați sfeclă, vă vor spune că e salată nu mâncare și ăsta nu e singurul exemplu. Ca să scăpați, e nevoie de un mic șiretlic. Pronunțați “medic pediatru” și sunteți salvați.

-Ce îi dați să mănânce?

-De toate, mai puțin X, Y și Z.

-De ce nu îi puneți sare în mâncare? Acum are 1 an.

-Îi punem, dar foarte puțină.

-Păi așa o să se învețe, mamă… Cu puțin…

-…..

-De ce îi dați ou doar de două ori pe săptămână?

Nu mai știam ce să răspund, așa că am scos artileria grea:

-Așa a zis medicul pediatru și cum el știe mai bine, așa facem.

Mă așteptam să combată asta cu ceva, să blameze, să contrazică, să ceva. Nimic!!!

-Da, mamă, acum sunt alte timpuri…Medicul știe mai bine, doar el l-a consultat și știe, de aia e medic.

Nu mi-a venit să cred că am scăpat așa ușor.

  1. Educația

Vrei să îți crești copilul cum vrei, după principiile tale, credințele tale, după chipul și asemănarea ta, că doar e al tău. Intervin inevitabil bunicii:

-Mamă, de mic trebuie să știe că nu e voie.

-De ce să nu fie voie? Atâta timp cât nu e periculos, poate să facă orice.

-Așa o să îl aveți, mamă! O să vă facă probleme.

SAU

-Lasă-l, mamă, să facă ce vrea, că uite cât e de drăguț. Poate să spargă și oglinda, că eu nu mă supăr…

SAU

-Nu îi mai spune că nu e voie, că e voie. Nepoțelul meu frumos, lasă-l pe tati, că buni știe mai bine…

Asta, ultima, e cea mai rea.

Când vine vorba de educație, trebuie să te folosești de tot tactul din lume și dacă nu merge, treci la dictatură. Fă-i să înțeleagă, educă-i și pe ei, spune-le ce are voie copilul tău să facă și ce nu și fii hotărât, astfel încât măcar 50% din ceea ce vrei tu să se întâmple. Spun doar 50%, fiind optimist. În multe cazuri, tot cum vor ei vor face și tot tu va trebui să te lupți să-l aduci pe cel mic pe linia de plutire. Asta e, n-ai ce face. Nu poți să-l ții departe de bunici. Ar fi păcat…

  1. Ieșitul afară

De când se naște, orice medic îți va spune să îl îmbraci exact așa cum te îmbraci și tu. Cum îl obișnuiești, așa îl ai. Ei bine, pentru bunici, nu e așa. Zici că n-au crescut copii… Când se iese afară auzi inevitabil, chiar dacă e 9 dimineața:

-Mamă, e soare, ceva pe cap nu îi punem?

-Nu e nevoie, mamă, pentru că nu bate soarele atât de tare.

-Mamă, dacă face insolație?

Și o vezi furișându-se în camera lui, ascunde căciulița de soare pe undeva și fuge ca un copil afară. Da, i-o va pune pe cap și tot ce poți să faci e ori să te resemnezi, ori să fugi după ei să îi faci observații. La fel se întâmplă și cu vesta sau bluza cu mâneci lungi peste tricou atunci când afară e foarte, foarte cald. Motivația? “Bate vântul, mamă.”

  1. Somnul

Ideal e ca cel mic să aibă camera și patul lui și cât de devreme să doarmă acolo, singur. E sănătos pentru dezvoltarea lui și în plus, fără factori disturbatori, va avea un somn lin. Eu personal țin foarte mult la asta și am reușit cu soața să îl obișnuim pe al nostru ca, de la 4 luni, să doarmă singurel în camera lui. Supravegheat mai ceva ca teroriștii, cu audiofon și cameră, dar acolo doarme. Vă recomand cu căldură, dacă ați reușit să îl obișnuiți singur, să nu cedați sub nicio formă chiar dacă auziți replici de genul: “mămică, dar el simte nevoia de voi noaptea…”, “nu i-o fi frig dacă doarme singur în pat?”, “nu se sperie?”și toate derivatele.

Oricare ar fi problemele pe care le întâmpinați, vă recomand să dați dovadă de tact, răbdare și multă, dar multă diplomație. Bunicii în viața celor mici sunt foarte importanți.

Vacanțele petrecute la ei sunt foarte importante. Cei mici își clădesc amintiri prețioase, se dezvoltă frumos și armonios cu toate că ei, bunicii, le vor da peste cap tot ce i-ați învățat voi, sau măcar aproape tot. Oricum se întorc acasă schimbați. Din punctul meu de vedere, e ok. Atâta timp cât măcar 50% din ceea ce le spun se întâmplă, e ok.

Și eu am fost la bunici și da! Am fost un privilegiat, un răsfățat și câte și mai câte. Umblam murdar la gură, mâncam pe fugă sau ajungeam să nu mai pot să respir de cât îmi punea bunica în farfurie și mă obliga să mănânc.

Sunt pregătit să îmi las copilul la bunici și sper, deși nu cred că îmi vor urma sfaturile, că îmi vor respecta dorințele în ceea ce-l privește. Oricum, am un plan! Le pun pe frigider următoarea listă:

  1. Copilul mănâncă atunci când îi e foame!
  2. Copilul doarme atunci când îi este somn!
  3. Dacă spune că îi este cald, crede-l pe cuvânt!

Voi? Cum vă descurcați cu bunicii?