Viața de părinte vine “la pachet” cu un carusel de emoții.

Acum te bucuri că al tău copil a învățat să mănânce singur cu lingurița, iar în câteva clipe, ești un vulcan de nervi când vezi piureul de morcovi pe covorul proaspăt spălat. Apoi țipi la copil să fie mai atent, după care te cuprinde o stare de vinovăție.

Dacă adăugăm oboseala și stresul la care părinții sunt expuși zi de zi, nu este de mirare că mulți dintre ei își pierd ușor cumpătul și îi spun copilului cuvinte pe care le regretă.

Și, este adevărat, în mijlocul furtunii de nervi ai părinților se află, mai mereu, copiii care absorb ca un burete stările lor emoționale.

În rândurile următoare, îți voi prezenta 3 soluții practice prin care poți învăța să gestionezi sănătos emoțiile tale și ale copilului tău astfel încât să nu vă transformați într-o bombă gata să explodeze.

Însă, înainte, îți propun să faci un scurt exercițiu de imaginație:

Imaginează-ți că emoțiile tale și ale copilului tău sunt ca 2 pahare.

La începutul zilei, paharele sunt pline cu energie, vitalitate, liniște. Dar, pe măsură ce trăiți diferite evenimente, paharele voastre încep să se golească.

De exemplu, când te enervezi că sunteți prinși în trafic și veți întârzia la grădiniță/ școală și la serviciu, când te frustrezi pentru că plouă și ți-ai uitat umbrela acasă, când te înfurii pentru că trebuie să refaci o sarcină la job sau când ajungi acasă obosită, iar copilul vrea să faceți o plimbare, paharul tău se golește puțin câte puțin. 

Până nu mai rămâne nimic. Poate doar frustrarea, oboseala și nervii de peste zi.

Același lucru este valabil și în cazul copilului tău.

Când îl iei cu forța de la locul de joacă, când alt copil îi smulge trenulețul din mână, când nu doarme la prânz, când vede la magazin ceva dulce pe care i-l refuzi, și paharul lui de energie și răbdare se golește.

Încearcă să păstrezi imaginea celor 2 pahare în minte și, când tu sau copilul tău sunteți pe punctul de a avea o criză de furie, întreabă-te: “Este posibil ca rezerva mea de energie sau a lui să se fi golit?” sau “E ceva ce pot face ca să-mi încarc bateriile?”.

Ți-am oferit acest exercițiu de imaginație ca să înțelegi mai bine cum apare o criză de furie.

Deși uneori pare că te enervezi brusc sau că el are un tantrum din te miri ce, s-ar putea ca această reacție să fie doar efectul golirii rezervorului vostru de energie.

De ce unele reacții sunt greșite

Un alt aspect pe care doresc să-l menționez este reacția părintelui în momentul în care se înfurie pe copil.

Știi cum reacționează majoritatea mamelor când cel mic are un tantrum sau un comportament nedorit?

Țipă la copil, trântesc uși, ridică tonul, lovesc o pernă sau chiar pleacă în altă cameră.

Aceste metode nu numai că nu funcționează pe termen lung, însă nu îi ajută pe copii să aibă o relație sănătoasă cu propriile emoții.

De fapt, de fiecare dată când copilul e un vulcan de nervi, în spatele obrajilor aprinși de furie și ale lacrimilor care curg șiroaie, stă un strigăt de ajutor. O nevoie de a fi văzut de părinte, de a se descurca singur sau de a decide pentru el.

În rândurile următoare, găsești:

3 soluții în ceea ce privește gestionarea emoțiilor tale și ale copilului tău.

1. Învață să previi crizele de furie prin a-ți acorda timp pentru tine

Îți amintești de exercițiul de mai sus, cel cu paharele?

Spuneam că, atunci când paharul tău este gol și tot ce rămâne sunt emoții precum furia, frustrarea sau vinovăția, este greu să poți empatiza cu al tău copil și să îl poți ajuta să-și înțeleagă și accepte stările.

Astfel, ce poți face diferit ca să nu cazi pradă stresului de peste zi este ca, zilnic, să-ți oferi 15- 30 minute pentru tine.

În acest timp, poți face o activitate care îți place astfel încât să-ți încarci bateriile. După ce vei citi, vei dansa, vei vorbi cu o prietenă dragă la telefon, adică vei avea o stare fizică și psihică mai bună, îți va fi mult mai ușor să îți strângi copilul în brațe și să-i potolești furtuna de nervi.

2. Conectează-te cu copilul, apoi corectează-i comportamentul

Când copilul se tăvălește în fața grădiniței pentru că nu vrea să se despartă de tine sau când smulge cu furie jucăria altui copil din mâna, 92% dintre părinți reacționează astfel:

• Îl amenință: “Dacă mai plângi, nu mai vin să te iau diseară!”
• Îi promit o recompensă: “Dacă te oprești din plâns, îți dau bucățica de ciocolată care mi-a rămas în geantă!”
• Oferă prea multe explicații și argumente logice: “Nu ai voie să iei jucăria altui copil din mâna! Băiețelul a venit cu jucăria de acasă și probabil i-au cumpărat-o părinții lui. Dacă îi iei jucăria, el nu mai are cu ce să se joace. Ce o să le zică părinților?”
• Îl pedepsesc: “Dacă nu îi dai mașinuța înapoi, plecăm acum de la locul de joacă!”

Din păcate, niciuna dintre aceste metode nu funcționează, ba chiar s-ar putea să declanșeze o furtună de plâns necontrolat și greu de liniștit.

În schimb, ce poți face e să empatizezi cu copilul.

Mai concret, să te conectezi cu el și să îi arăți că ești alături de el. În timp ce îl ții în brațe, îi poți spune:

“Înțeleg că îți dorești să stai numai cu mine. Și eu ador să-mi petrec timpul cu tine. Dacă simți să plângi în brațele mele sau să vorbești cu mine, sunt aici pentru tine.”

sau

“Observ că îți place jucăria lui Matei. E, într-adevăr, un model de tren pe care nici eu nu l-am mai văzut până acum. Și înțeleg că îți vine să i-o iei din mână și să te joci cu ea. Este, însă, jucăria lui Matei. Ce am convenit să facem când vrem să ne jucăm cu jucăriile altor copii?“

Odată ce copilul se simte văzut și înțeles, este mult mai ușor să domolești furtuna de nervi sau chiar să îi corectezi comportamentele negative.

3. Fă diferența între tantrumurile reale și luptele de putere

Poate și ție ți s-a întâmplat ca, într-o zi, copilul tău să plângă minute în șir în fața unei jucării pe care a văzut-o la magazin, dar pe care ai refuzat să o cumperi, iar în altă zi, să fie supărat când îi spui: “Astăzi nu cumpărăm această jucărie!”, dar să își revină mult mai repede dacă îi promiți ceva, de exemplu, că faceți un puzzle când ajungeți acasă.

Care este diferența între cele 2 atitudini?

Pe de o parte, în primul caz vorbim despre un tantrum real. Acesta are la bază factori precum oboseala, foamea sau acumularea de stres.

În al doilea exemplu, în cazul luptelor de putere, vorbim despre comportamente pe care copilul le-a învățat și pe care le repetă pentru că a înțeles că poate obține ceva de la tine.

Astfel, dacă într-o zi a plâns în magazin pentru că nu ai vrut să-i cumperi ciocolată, dar s-a liniștit când i-ai spus că acasă tati îl așteaptă cu o jucărie, este posibil să plângă și altă dată ca să îi promiți că îi vei da din nou altceva.

În încheiere, doresc să demitizez unul dintre cele mai vechi mituri despre emoțiile noastre, acela cum că emoțiile sunt “bune” și “rele”.

Nu, furia nu este o emoție “rea”, așa cum nici entuziasmul nu este o emoție “bună”.

Aceste emoții doar SUNT. 

Atât noi, cât și copiii noștri le trăim, poate, zi de zi, iar secretul nu este să le vânăm pe cele “bune” și să le înăbușim pe cele “rele”, ci să învățăm să le gestionăm într-un mod constructiv astfel încât să fim cei mai buni părinți pentru ai noștri copii. Iar ei să se accepte și să fie împăcați cu cine sunt.

Dacă vrei să afli cum să-ți gestionezi sănătos emoțiile astfel încât să fii un model demn de urmat pentru copilul tău, îți recomand  programul All About Parenting creat de Urania Cremene, mamă și expert în parenting. 

Comandă programul aici: https://aap.ac/SgxR