Așa cum vă spuneam zilele trecute, am avut o mică tragedie în familie. Sophia a spart un pahar, noi am mustrat-o, zic eu blând totuși, dar ea ne-a șocat ulterior cu o declarație radicală: „Îmi distrugeți viața!”. V-am povestit aici toată tărășenia.
Pentru că mi s-a părut că niciunul dintre noi nu a reacționat cum trebuie, am cerut și sfatul unui specialist. Și cel mai drag în domeniu, pentru că vorbește pe limba tuturor, este Otilia Mantelers- expert în parenting. Da, accept critici și vreau sugestii, pentru că, deși mă străduiesc în fiecare zi să fiu Taticool, sunt convins că am încă multe de învățat.
Iată ce zice Otilila:
„Dragă Dan,
Am citit cu drag și duioșie povestea voastră. Văd acolo o relație apropiată între părinți și copil, văd dedicare și atenție și dorința de a face lucrurile bine sau de a repara atunci când poate nu e totul așa cum vă doriți. Sophia are mare noroc cu voi.
Dacă ar fi să citesc printre rândurile tale, care descriu minunat și fapte, și trăiri, aș avea tabloul de mai jos.
Sophia a spart paharul. Tu, după o zi în care ai dat, ai dat și iar ai dat, ai simțit că faci atâtea lucruri pentru ea și uite ce primești înapoi. Soția ta, la fel. I-ai spus că te-ai supărat, ceea ce pentru noi, adulții înseamnă „Îmi e un pic greu acum, dar o să îmi treacă. Între timp, eu te iubesc non-stop. Nu durează mult și îmi va fi bine iar, doar că acum m-ai apăsat pe nu știu ce buton”.
Pentru Sophia, acea supărare și „Ai greșit” sunt echivalente cu retragerea temporară a dragostei. Așa aud toți copiii. Copiii parcă s-au născut să audă 24/7 că sunt iubiți, să petreacă timp cu noi, noi să fim calmi și iubitori în toată această perioadă. Ceea ce nu se poate în nicio familie, oricât ar fi ea de Zen.
Dacă ai observat, cei mai mulți maeștri spirituali sunt singuri, nu trăiesc în familii, de aici se și enervează mai rar 
. Realitatea e că noi ne iubim, în familie, dar ne și supărăm unii pe ceilalți.
Revin la povestea voastră. Sophia s-a speriat și v-a spus că îi distrugeți viața. Voi v-ați îngrijorat că faceți ceva rău, dacă fetița voastră spune așa ceva. Soția ta a vorbit cu ea în cameră, fetele s-au reconectat, după care v-ați simțit iarăși bine cu toții. Norul s-a disipat. Mi se pare o reconectare frumoasă și dulce după o furtună.
După o zi împreună, așa intensă cum ați petrecut-o voi doi, e firesc să apară supărare la copii. O conectare profundă îl face pe copil să se simtă în siguranță și să își verse necazurile. Sophia și-a ascultat instinctul interior și a spart un pahar, ca să poată să explodeze ceva, pentru ca mai apoi să explodeze și ea. Totul inconștient. Alți copii se împiedică, ca să se lovească și să aibă un motiv să plângă. Alții încep să te lovească, sau să arunce cu jucării prin casă.
Cred că avea nevoie de voi atunci să nu o certați, pentru ca ea să poată exploda și mai mult și să nu își facă griji de ceea ce simțiți voi atunci – a nu-ți fi exprimat dezamăgirea atunci e aproape imposibil în lumea reală, aș zice– 100% că și eu aș fi reacționat la fel, poate mai intens .
Apoi, când a spus „voi îmi distrugeți viața”, ea, de fapt, a spus: „Îmi e atât de greu acum! Nu mă simt înțeleasă. Da, am stat cu tine, tati, toată ziua, mi-ai făcut toate poftele, dacă tot ești așa bun cu mine, hai să îți arăt și tristețile mele. Și da, când îmi e greu, pot să spun că voi sunteți cauza tristeților mele. Tot ce e greu, e din cauza voastră!”
Mulți copii, când se simt triști, spun cuvinte care îi sperie pe părinți. „Vreau să mor!”, „Nu te mai vreau ca mamă”, „Vreau alt tată”, „Ești un urât” sunt câteva exemple. Pe copii îi ajută atunci să nu o luăm personal și să vedem aceste cuvinte drept un semn că se simt în siguranță cu noi și să le descifrăm ca pe niște mesaje ale supărării lor. Copiii mei mi le-au spus pe toate astea plus 1000 de alte variante pe care îmi e teamă să le reproduc. Și știu sigur că mă iubesc .
Cred că aș vrea să închei cu ideea că și copiii, și părinții greșesc.
Iar noi, părinții să nu ne certăm că greșim, că nu spunem fix ceea ce copilul are nevoie, că mai ridicăm tonul și spunem lucruri de care ne pare rău. Copiii au reziliență mare și, atunci când relația parentală e solidă, relația poate duce orice greșeli, din orice parte. Fiindcă apoi le reparăm.
Așa cum o faceți și voi în familia lui Taticool !”
Ce înțeleg eu printre rândurile delicate ale Otiliei: că am greșit, că nu trebuia să reacționez așa, că, până la urmă, un pahar spart nu e un capăt de țară și că „Îmi distrugeți viața!” înseamnă, de fapt, „Vă iubesc mult, am mare încredere în voi, dar m-ați dezamăgit. A fost prea mult pentru mine.”
Off, grea e viața asta de părinte! Sper să-mi iasă mai bine data viitoare.