Am fugit de copil! (jurnal video în articol)

IMG_3904

Da, am fugit! Timp de 9 zile, vom fi departe de ea, în vacanță. E prima dată când plecăm fără ea și e prima vacanță pe care ne-am luat-o în ultimii doi ani.

Să arunce cu piatra în mine cine nu-și dorește să fie în situația mea! Da, timp de 9 zile, vom fi doar noi doi și va fi perfect așa!

IMG_3786

Cum adică perfect fără copilul tău? Uite exact așa. Am ales să fim egoiști timp de 9 zile. Omorâți-ne pentru asta!

Dar, am simțit că trebuie să facem asta. Pentru prima oară în cinci ani, am vrut să fim doar noi doi. Pentru că am obosit!!! Da, am obosit să fim părinți 24 din 24. Asta este o meserie permanentă, care te solicită la maximum. Nu e meserie mai grea pe lumea asta. Și am ajuns în punctul în care bateriile erau descărcate aproape de nivelul de „shut down”.

Ne iubim imens copilul, sper că nu s-a gândit cineva că nu am fi niște părinți buni. Tocmai pentru că suntem niște părinți dedicați, n-am fost departe de ea timp de cinci ani, mai mult de câteva ore/zile. Dar acum, s-a ivit o oportunitate de care trebuia să profităm.

Maică-mea a venit la noi, pentru vreo lună. Așa că am găsit bona perfectă. Sincer, nu văd pe cineva mai potrivit să aibă grijă de Soph în afara noastră. Le-am pregătit și un program de vacanță, așa că totul ar trebui să fie în regulă. 3 zile la Slănic Prahova, la salină, unde Sophiei îi place foarte mult, și 5 zile la Sinaia, departe de canicula din București.

IMG_3952

Despărțirea de Soph a fost, însă, cumplită. Cu multe îmbrățișări și lacrimi, cu multe oftări și „te iubesc”-uri, cu “Eu vreau să merg cu voi!” spus de nenumărate ori de ni se rupea sufletul. Am fost chiar pe punctul de a renunța la plecarea noastră pentru că ne simțeam niște părinți răi. Cum să-ți faci copilul să sufere atât și tu să te duci să te distrezi?! Am avut întrebările astea în cap și încă le avem.

IMG_4027

Suntem cu inima îndoită și mai ales Șerifa e foarte afectată. Eu mă dau cocoș, căci avem nevoie de pauza asta. Și mie mi-e greu, mai ales seara, la culcare, când îmi lipsesc îmbrățișările și pupăturile de noapte bună.

Dar trebuie! Pentru binele căsniciei, pentru binele relației dintre noi, adulții, era necesară această pauză. Pentru că, dacă ești părinte dedicat, invariabil treci la capitolul “diverse” căsnicia și îți consumi toate resursele pe creșterea copilului.

Căci un copil te secătuiește de afecțiune, de dragoste, de energie. Nu mai ai și pentru altul, îți conservi totul pentru cel mic.

Știu că, acum, copilul meu suferă. Nu-mi place asta, dar așa e bine. Vorba maică-mii: “Duceți-vă liniștiți! Sophia e pe mâini bune. Aveți nevoie de pauza asta, iar copilul va uita de micile neajunsuri. Iar, când vă întoarceți, veți putea să o iubiți din nou cu bateriile încărcate!”.

Da, am fugit de copil! Și e perfect așa! Pentru că un copil fericit are nevoie de părinți fericiți!