articol realizat de psihologul Monica Berceanu
Am văzut mii de poze cu bucuria venirii moșului. M-am uitat la toate cu drag, căci zâmbetul unui copil îți schimbă inima. Și m-am întrebat ce au primit cei care nu ne arată.
Și, în timpul în care așteptam să-mi spună cineva așa, din senin, răspunsul la întrebare, mi-am amintit de băiețelul care m-a făcut să plâng, de moș Nicolae, în urmă cu ceva ani.
Mi-a dat un cadou, apoi, când să ies pe ușa casei lui, mi-a întins o portocală, din cele primite de la Moșul.
– Nu, puiule, i-am zis, păstreaz-o tu, să te faci mare! Mie mi-ai dat deja cadoul.
Mă așteptam să o mănânce imediat, bucuros. Dar el s-a întristat și s-a dus într-un colț, să plângă.
M-am uitat nedumerită la mămica lui, și am întrebat din priviri ce se întâmplă.
– E trist pentru că nu ai primit de la el portocala. Din ce a primit el, a vrut să împartă cu tine.
Cu ochii în lacrimi, m-am descălțat și am îngenuncheat lângă el:
– Îmi pare rău că nu am înțeles ce vroiai să îmi spui. O să o mănânc acum, aici. Îți mulțumesc pentru că te gândești la mine și te rog să mă ierți.
Am mâncat. Cu lacrimile în suflet, pentru că n-am înțeles, de fapt, esențialul. Că bucuria adevărată a unui copil nu e în a primi, ci în a avea cu cine să împărtășească și să împartă din totul sau din puținul lui. Împlinirea lui cea mai mare vine din reacția noastră la ce ne oferă el.
Dragă tati, azi îți spun despre iubirea copilului tău pentru iubirea de semeni. Azi, când al tău micuț încă se mai joacă bucuros cu ce a primit de la Moșul. Sărac sau bogat, dar blând.
Te îndemn azi să petreci 60 de minute pe zi cu al tău copil, doar pentru a fi lângă el când îți dă. Orice.
Azi e despre un singur lucru: cum să înveți tu, tati, să primești de la copilul tău. Nu de Moș, ci mereu. Pentru totdeauna.
Îți împărtășesc un joc pe care eu îl folosesc de când „copilul meu” frumos, cu portocala lui acră, m-a învățat să fiu atentă la ce nu se vede: sufletul lui.
Mă așez pe covor, neapărat la nivelul ochilor copilului, și îi spun:
– Hai să ne jucăm de-a cadourile. Ce ai zice dacă ai fi azi, pentru o oră, Moș Nicolae/Moș Crăciun, sau iepurașul, sau pur și simplu cel care îmi aduce un cadou? Ce mi-ai aduce? Apoi, schimbăm rolurile. Eu voi fi Moșul și voi încerca să ghicesc dorințele tale.
De fiecare dată, sunt înlăcrimată, când văd că el trăiește mult mai intens rolul celui care dăruiește, decât pe al celui care primește.
Tati, uită-te atent la reacțiile corpului său, ale ochilor lui, când îți oferă ceva. Intră bine în rol și deghizează-l și pe el în cine decideți că va fi. Iar tu alternează reacțiile pe care le ai la cadourile pe care le primești. Așa îl înveți empatia și afli și ce crede el că apreciezi tu în viață și care crede că îți sunt valorile.
Copilul tău te poate învăța cel mai bine iubirea adevărată, în timpul în care vă jucați. În plus, îți va arăta și cât de atent este la nevoile tale.
Cum învață el empatia prin acest joc?
Când afișez dezamăgirea și spun: „Oh, sunt așa dezamăgită, am primit doar o bomboană!”, de cele mai multe ori aud:
– Monica, nu fi tristă, data viitoare o să primești mai mult. / Uite, te și îmbrățișez, să nu primești doar un ou de ciocolată!/ Uite, ți- am adus totuși ceva, deși ai făcut multe prostii și nu meritai!
Când afișez bucuria, am reacții foarte spectaculoase și contradictorii. Gesticulez, sar, râd, arăt uimire. Uneori nici nu este cazul să joc un rol. Pentru că uimirea mi-e reală, când găsesc exact obiectul despre care fie vorbisem cu părinții lui că îl caut, sau aude că îmi doresc, din discuțiile noastre.
Tati, întreabă-l cum s-ar simți el dacă ar primi exact cadoul pe care ți l-a adus ție. Și de ce tocmai la acela s-a gândit.
Discuțiile despre propriile trăiri emoționale îl ajută pe copilul tău să proceseze ce se întâmplă cu el și să își înțeleagă emoțiile.
De ce este important să îți ofere și el ție?
Pentru că așa învață ce înseamnă „un contract mutual”. 🙂
Îți sună ciudat, știu, dar viața este despre reciprocitate, iar copilul învață de la tine că împlinirea adevărată stă în a da și a primi. Pentru că atunci când oferi, ce primești de la celalalt este emoție pură. Nimic material, doar emoție. Și noi, oamenii mari, tocmai de ea fugim.
Iar, dacă atunci când copilul tău îți dăruiește ceva, te simți vinovat sau dator să îi răsplătești cu o tonă de jucării sau alte obiecte materiale, te rog să te cercetezi! Sigur acolo, undeva bine ascuns, în tine, se află neputința de a primi!
Tati, știu că e greu să accepți! Ai fost învățat că tu trebuie să oferi, să dai totul pentru familia ta, să te asiguri că le împlinești toate nevoile, uitând de tine!
Ai uitat să te bucuri, sau n-ai știut niciodată, de grija pe care copilul tău și soția ta, și oamenii care te iubesc, ți-o poartă!
Dar fii sigur, tati, că și tu ai nevoie să primești! Nu doar pentru că meriți, ci pentru că, înainte de a fi bărbat, ești suflet!
Te rog insistent, alocă 60 de minute pe zi pentru sufletul tău! Da-i voie să primească și să-ți vorbească!
Știu că lumea te tratează ca pe un robot, de cele mai multe ori. Ăla care face bani să-și întrețină familia.
Dar știu și că tu nu ești un robot. Că nu funcționezi atașat la o priză, ci atașat la familia ta! Acceptă provocarea de a te lăsa ghidat de emoțiile copilului tău!
CINE ESTE MONICA BERCEANU, SPECIALISTUL ROMANTIC, WWW.MONICABERCEANU.RO
- de 11 ani psihopedagog și logoped
- de 2 ani expert în terapie de familie și cuplu
„Odată ca niciodată, am vrut să mă fac om mare. Când am înţeles că-n viaţă chiar trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti, m-am răzgândit. Şi-atunci am ales să mă-ntorc la copilărie. Şi, pentru că numai poveştile oamenilor dau elixirul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, m-am făcut psihopedagog şi psihoterapeut de familie şi cuplu: să dau viaţă basmelor nespuse din inimile copiilor şi să construiesc împreună cu voi, părinţi frumoşi, castele de iubire pe care nimeni să nu le poată dărâma.” 