Fii-miu e atât de zgârcit încât mi-a dat să mănânc iarbă!!!

Salut şi bună ziua, am probleme!

Un leac pentru zgârcenia copilului aveţi, vă rog? Nu de alta dar situaţia e tragică, jur!!!

Fii-miu e un mare mâncăcios. Nu că mare, imens!!! Acu’ se ridică de la masă cu burta cât un pepenaş, te vede că mănânci ceva şi vine în faţa ta cu nişte ochi de căprioară nehrănită:

-Ce mănânci? Veau şi eu!

Îi dau? Normal că-i dau.

Eh, când mănâncă el ceva, situaţia se schimbă. Nu ţi-ar da nicio firmitură, nu ţi-ar da niciun covrig dintr-o pungă imensă, un măr sau o cireaşă dintr-un copac plin. Nu exagerez cu nimic!!!

În vara aceasta, a mâncat toate căpşunele din curte. Doamne, avea o poftă de mie mi-a fost ruşine să iau măcar una. Simţeam că îi iau din porţia lui. Mi-am cumpărat… S-au copt cireşele, a mâncat un cireş. S-a copt zmeura, a ras-o! Acum s-au copt prunele. Delir! Party şi alta nu!

Situaţie petrecută aseară:

Fii-miu, în curte, căra cu un camion cu pietriş şi nisip dintr-o parte în alta. Mâncare la găini, cică. Soaţa stătea pe lângă el şi îşi făcea de lucru pe acolo: păzea găinile imaginare ale lui fii-miu. Super distracţie! Îl aude:

-Mama, s-au cot punele? (Mama, s-au copt prunele?)

-Da, iubire. Hai să culegem şi să mâncăm. I se făcuse şi ei poftă, micuţa de ea…

S-a pus soaţa pe cules, a pus prunele într-un bol, le-a spălat şi hai la înfulecat.

-Mami, tu să nu mănâci. (Mami, tu să nu mănânci)

-De ce, iubire? Una vreau.

-Nu, mami. Petu tine nu e bune. (Pentru tine nu sunt bune)

Nici că a lăsat-o să ia vreo prună. Lacrimi, supărare şi circ. Aşa face când îi place ceva în mod deosebit. De ce credeţi că n-am mâncat niciunul o căpşună?…

-Măi, puiule, dar ia şi mama una. Una, atât. Şi îţi mai culeg.

-Nu, mami. Nu iei. Ute, dau mai bun! (Nu, mami, să nu iei. Îţi dau ceva mai bun)

Acum v-aş lăsa să ghiciţi ce i-a dat fii-miu mamei lui să mănânce. Bine, nu vă las să ghiciţi că în veci n-o să reuşiţi.

S-a dus dragul de el prin curte, s-a uitat în lung şi-n lat şi ştia că dacă vrea să-i rămână bolul cu prune intact trebuie să născocească ceva. Ei bine, da, isteţ cum e, a găsit… Ştiţi ce i-a adus? Un mănunchi de iarbă. Da, asta i-a adus…

-Ute, mami, ce buuuuun!

-Ce mi-ai adus aici, Tudor? Iarbă?

-Da, mami! A udat-o bunicu şi e bună. Iumi, iumi! (Da, mami, a udat-o bunicu şi e bună! Yummy, yummy)

-Tudor, dar nu pot să mănânc iarbă… Mă va durea burtica tare…

-Nu mami, Sofi papă şi nu doale butica. Aide, papă, e bun! Şi eu pap punele. Vei aşa? (Nu mami, Sofi – pisica- papă şi nu o doare burtica. Haide, papă, e bună! Şi eu pap prunele. Vrei aşa?)

Acum ziceţi şi voi. E posibil aşa ceva? Ce a făcut soaţa? A râs cu lacrimi şi dureri de burtă. Eu? Mândru tare de el pentru ingeniozitate, dar pe bune: leac pentru zgârcenie avem? Menţionez că doar în ceea ce priveşte mâncarea că, în rest, suntem în regulă.

Mulţumesc anticipat!

P.S: Din pâine îţi dă o firmitură cât un atom dacă ai făcut ceva extraordinar pentru el.

PS 2: Din pepene împarte sâmburii.

PS 3: De la alt fel de mâncare luaţi-vă gândul!