Sunt un bărbat cu apucături de femeie

Men-Shopping
sursa foto: http://why-ed.com/

Da! Numele meu este George și sunt un bărbat cu apucături de femeie!

Știți cum sunt femeile, nu? Pleacă la shopping cu gândul să își cumpere pantofi. Ajung acasă cu 6 pungi burdușite de „chestii esențiale” dar nici urmă de vreun pantof sau măcar o baretă. Nimic, dom’le! Îi răscolești pungile dacă ești nebun și nici că dai de miros de piele. Jur că nu am înțeles asta niciodată până când nu mi s-a întâmplat și mie. Nu am plecat după pantofi… Am plecat după o amărâtă de pereche de blugi și totul a început așa:

Ea: Auzi, știu că ești zgârcit cu tine, dar pe bune… nu crezi că ai avea nevoie de o pereche nouă de blugi? Ai două perechi bune și m-am săturat să îi tot spăl la două zile. Măcar una să îți mai cumperi.
Eu: Nu, e ok… Și așa vine vara și scot arsenalul de pantaloni subțiri și scurți.
Ea: Eram sigură că vei spune asta. Ok, cum vrei tu. Vineri merg la mall să mă văd cu o prietenă și îți cumpăr eu o pereche.

Știam ce înseamnă asta. Pe lângă o pereche de blugi care e posibil să îi placă doar ei, iar se va da gaură în buget, mai ceva ca bomba atomică. N-o să mai rămână pe carduri nici miros de bani. Pff…

Eu: Bine, măi, lasă, că merg eu mâine și îmi iau. Mă îndrumi spre vreun magazin? (asta am întrebat ca nu cumva să îmi miroase gândurile funebre de mai devreme). Îmi dă două trei indicii și aia a fost. A doua zi, descind după blugi.

M-am plimbat prin tot mallul cu gândul că nu pot să îmi cumpăr doar mie ceva, că și așa nu sunt mare fan shopping… Pana mea… Am zis „hai să îi iau barosanului ceva”. Intru în magazinul de copii și fac ravagii. Când mi-a zis vânzătoarea nota, m-am gândit că mai bine dădeam un party la 5 stele. Dau cardul, închid ochii, bag pinul. Ies din magazin cu gândul de a merge direct să găsesc blugii aia blestemați deși nu îmi mai ardea să cheltuiesc nici măcar 50 de bani…

Trec prin fața unei vitrine cu pantofi de damă și îmi aduc aminte că, în urmă cu două sau trei seri, a mea plângea cu ochii pironiți pe un site plin de sandale. Recunosc motivul lacrimilor și intru să văd cât costă cele 3 fâșii minuscule de piele lipite de o talpă subțire. Moca! 450 de lei. Mai să îmi dau ochii peste cap și să cer o apă cu zahăr. În nebunia mea, mi-am zis: „I-ai luat copilului haine pentru juma’ de sezon, tu te duci să îți iei blugi. Şi ei? Păi n-o să fie ea supărată? Și dacă o și prind cu capsa pusă pe te miri ce chestiune banală sunt mâncat, că doar ea îmi cumpără și mie măcar o şurubelniță când face cumpărături pentru ea”… Buuun, scot cardul, cer un 38 și plătesc. M-a durut inima niţel… Și cireașa a fost când m-a întrebat vânzătoarea:

-Sunt cadou?
-… Da…
– Deci le împachetez.
– Da…

M-a mai costat și împachetatul vreo 25 de lei… Știți cum e: nu ești destul de fudul dacă nu ești și… fudul, ca să zic așa. Descumpănit total la gândul că am cheltuit mai mult decât prevede legea, a mea lege, cu pași mai mult târâiți, nu mă mai uit nici în stânga, nici în dreapta și merg să îmi iau și eu, în sfârșit, blugii ăia. Intru în magazin, cer numărul meu, îi probez, erau ok, plătesc și plec. Iar m-a durut inima…

Da! Am apucături de femeie dar încă sunt bărbat. Ştiți de ce? Pentru că pe femei nu le doare sufletul când fac Jihad cu cardurile. Chiar deloc! Dar, că exită şi un dar, bucuria celui mic a fost cum a fost, dar a ei, de nedescris.

E bine să avem și o latură feminină, cred… Eu nu m-aş fi bucurat aşa pentru o „şurubelniţă”, însă, ea s-ar fi bucurat teribil şi pentru o ojă. Aşa că, una peste alta, recunosc, sunt un bărbat cu apucături de femeie, dar fericit (când nu mă mai gândesc la card) şi când mă rezum la bucuria lor.