Publicam, în urmă cu câteva luni articolul, „Bate-o, mă, că merită! O palmă e ruinarea unei lumi.” Din articol:
Cu timpul, lucrurile s-au mai schimbat. A intervenit monotonia, ați dat de greu, de probleme, de neajunsuri. V-ați răcit unul faţă de celălalt, v-ați pierdut pe drum. V-ați pierdut pe drum și o ceartă banală sau mai serioasă a șters cu buretele tot ce a fost frumos.
I-ai dat prima palmă. La nervi… Niște nervi care nu știi de unde au venit, ce anume, exact, i-a declanșat, cert este că s-a întâmplat. Ți-ai cerut scuze cu cerul și cu pământul. Chiar ți-a părut rău după ce te-ai calmat. Sunt convins de asta. Chiar dacă nu ai recunoscut-o, ți-a părut rău.
….
Ai încercat să te revanşezi cu ce ai știut tu mai bine. I-ai adus flori, ai gătit pentru ea, i-ai cumpărat ceva frumos sau mai știu eu ce ți-a trecut prin cap. Te-a iertat sau cel puțin așa ți-a spus.
Știi de fapt ce e în sufletul ei? Frică! Da, îi e frică de tine și îi va fi mereu și ceva, în sufletul ei, se va rupe definitiv. Întotdeauna își va aduce aminte de gestul tău. La fiecare ceartă sau la cea mai banală discuție în contradictoriu se va gândi, inevitabil, ca te vei năpusti din nou asupra ei. Că tu, bărbat puternic care ar trebui să o ocroteşti, vei vedea negru în faţa ochilor și îi vei demonstra din nou cine poartă pantalonii în casă. Așa cum ai mai făcut-o!
Zilele trecute, Dan, un cititor, îmi trimite acest mesaj:
Bravo, mai deșteapto! (n-a realizat că articolul este scris chiar de un bărbat) S-a întâmplat și la noi și soția era gata să treacă peste asta și să ne continuăm viața frumoasă, doar că a dat peste articolul tău „minunat” și s-a trezit în ea simțul feminității și acum chiar o să divorțăm. Știu că ai să spui: „Super, bravo ei”, și așa e, dar unde e simțul vostru de mame care lăsați copiii să crească fără tați doar pt că au avut o mică „scăpare” la nervi? Și cine a creat nervii? Acum zâmbește și fii fericită și scrie în continuare tâmpenii d’astea, dar nu uita ca, peste ceva ani, să vii la copilul meu (care are acum 4 luni) și să-i explici de ce el a crescut fără tată.
Și poate o să ai inspirația (tâmpită) să faci și un articol „invers”, când soția dă în soț!! Chiar sunt curios ce o să scrii, că el o să ia copilul de la mamă de frică ca aceasta să nu dea „probabil în viitor” în copil? … … vai de capul tău.
Dan nu se lasă. Mai citește un articol publicat pe Taticool- „Specialistul spune: Tati, așa e fericită mami!”– un articol scris de un specialist, psiholog, în care oferă câteva sfaturi tăticilor pentru a avea în continuare o relație fericită cu soațele lor. Dan comentează, spunând că niciuna dintre metodele propuse de psiholog nu funcționează în familia lui:
Serios? Chiar faceți 3 ședințe gratis?
La noi nici unul din cele 3 puncte nu are efect:
1) îmbrățișarea = 0
2) de vorbit nu vorbește
3) de ajutat copilul, efect = 0.
Deci, când sunteți disponibilă?
Scuzați-mi introducerea lungă, dar vreau să aveți întreaga imagine din sufletul lui Dan și din familia acestuia.
Dragă Dan, la voi nu mai e bine!
Îți scriu acum ție, cu calm, cu bunătate și cu înțelegere. Sunt mulți ca tine.
Îmi spui că al tău copil are patru luni. Sunteți proaspeți părinți! Felicitări! Ar trebui să fie doar bucurie în casa voastră.
Uneori, însă, în loc de fericirea asta, în cuplu apare tensiunea. Nu știți ce să faceți, copilul plânge, apar multe atribuții noi, viețile voastre au devenit un haos. Vă e greu, foarte greu!
Probabil soția ta suferă. Are o depresie post-natală frecvent întâlnită la lăuze. Chiar și bărbații pot suferi de o astfel de depresie. Așa că, probabil, nimic nu-i mai place. V-ați certat.
Ce ai făcut tu? Ai lovit-o! O recunoști singur.
Habar n-ai ce a însemnat pentru ea palma aceea. Sper să fi fost doar o palmă. Deși, din ce pot înțelege printre rânduri, a fost o încăierare în toată regula. A dat și ea, probabil. Dar cel mai important este că ai dat tu. Și că tu ai încheiat disputa. Cu o lovitură pe care ea a considerat-o fatală. Așa că ea a decis să divorțeze.
Ai remușcări, cauți să o împaci, te juri că nu se va mai întâmpla, dar spui că ea a dat peste articolul meu și gata! A făcut-o să se răzgândească și acum a decis că doar tribunalul mai e soluția.
Nimeni nu divorțează doar pentru că a citit un articol
Dragă Dan, încă o dată: îmi pare rău! Dar nimeni nu divorțează doar pentru că a citit un articol.
Tu nu reușești să ai imaginea completă a familiei tale. Tu nu reușești să înțelegi cât de grav a fost gestul tău pentru psihicul ei. Tu, dragă Dan, nu înțelegi că, prin acea palmă, i-ai distrus lumea!
Ea este deprimată. Viața ei cu copilul ăsta nou este grea, complicată. Iar tu ai lovit-o!
Ai pus benzină pe foc, ai demolat totul, printr-un singur gest. A fost tsunamiul care vine după cutremur. Cutremurul demolează relația, dar tsunamiul o șterge de pe fața pământului. Face să dispară chiar și ruinele.
Ea, inconștient, te-a pus pe tine, bărbatul ei, pe un piedestal. Da, habar n-ai de asta, dar așa e. Te-a iubit. A acceptat să se căsătorească cu tine. Pentru totdeauna. A vrut un copil cu tine! CU TINE! DOAR CU TINE!
Tu erai baza ei cea mai mare! Unicul partener, persoana pe care se putea baza orbește, pe care îl știa lângă ea trup și suflet. Acel unic suflet care ești convins că nu te va dezamăgi niciodată!
Dar tu ai lovit-o! Da, poate că ea a pornit cearta, poate a dat și ea. Dar tu, ca simbol pe care ea și l-a creat în suflet, nu ai nicio scuză. Poți înțelege asta?
Poți înțelege că, prin palma aia, i-ai anulat toate visurile? Că tot piedestalul pe care te urcase a dispărut? Că nu mai ești un exemplu pentru ea? Că zeul pe care îl vedea în tine este acum un simplu individ?
Pentru tine, acea palmă a fost doar o reacție la nervi. Pentru ea, însă, a fost năruirea tuturor visurilor, a fost sfârșitul lumii.
Iar, în contextul în care ea are și o depresie, nimic nu poate fi mai grav.
Spui, dragă Dan, că nimic nu mai funcționează la voi. Că nu-i schimbă starea îmbrățișările tale, că nu-ți mai vorbește și nici măcar eforturile tale cu copilul nu mai au efect. Toate aceste simptome ar fi trebuit să te facă să înțelegi că soția ta are o depresie post-natală.
Așa că gestul tău de a o lovi la doar câteva luni după ce a născut este halucinant. Ar fi fost foarte grav, dacă o loveai oricând. Dar, imediat după naștere, când avea mai multă nevoie de tine, când în sfârșit v-ați împlinit visul de a avea un copil, gestul ăsta este teribil.
Așa că, deși sunt bărbat ca și tine, îmi pare rău să-ți spun că o înțeleg pe soția ta. Dacă ai lovit-o într-un astfel de moment, ce garanții mai are ea că nu se va mai întâmpla așa ceva? Omule, ai lovit-o în cel mai greu moment al ei. Sau în cel mai frumos moment dintre voi.
Femeia asta nu mai vede un viitor cu tine. Și o pot înțelege. I-ai șters de pe fața pământului toate visurile. Nu mai are încredere deloc în tine, pentru că tu ai dezamăgit-o în cel mai important moment.
Îmi pare rău pentru voi. Sincer. Dar, dragă Dan, nu articolul meu a făcut-o pe soția ta să divorțeze. NU. Vina este doar a ta.
Acum, după tot acest text lung, sper că ți-am descris întreaga imagine din familia ta. Sau măcar ți-am arătat și ceea ce simte soția ta, lucruri pe care tu nu reușești să le vezi.
Nu știu dacă mai există vreo șansă de împăcare. Cu convingerea că palma ta nu se va repeta, îmi permit să-ți dau un sfat. Am încredere în tine că regreți amarnic acel gest. Și că nu o vei mai lovi niciodată.
Așa că te rog, dragă Dan, să o convingi să mergeți împreună la un psiholog. Să cereți ajutor specializat. Cu calm să accepți că ai greșit. Să accepți că și tu ești vinovat. Și, de dragul copilului vostru și a iubirii care cred că încă există între voi, să căutați împreună lumina de la capătul tunelului.
Nu va mai fi niciodată la fel, nu va mai avea niciodată încredere completă în tine, dar, dacă vrei să mai fii alături de ea, dacă o mai iubești, asta e singura soluție. Va trebui să muncești mult de tot să te mai crediteze, să mai vrea să te aibă alături. Va fi extraordinar de greu, dar, repet, dacă vrei să rămâi cu ea, mergeți la un psiholog.
Ăsta este doar începutul, ți-o spun sincer. Traumele se vindecă în ani și lasă cicatrice. Poate nu te va ierta niciodată, dar, dacă o iubești, dacă e femeia vieții tale, atunci pune-te pe muncă. E singura soluție!