Soția, de la coșmar la deliciu

Coșmarul meu e de statură medie, șatenă, cu gura mare, perseverentă, încăpățânată, cu un puternic spirit de observație și are verighetă fix ca a mea.

Da, trăiesc cu un monstru în casă de mai bine de o săptămână. Nu, nu suntem împreună de atâta timp, ci de atâta timp s-a transformat într-un coșmar cu care uneori îmi era frică să îmi întâlnesc privirea.

A FĂCUT VARICELĂ!!! 

Ha! Dar sunt băiat deștept și am găsit ac de cojocul ei!

Vă povesteam aicică fii-miu a cules boala de la grădiniță și ne-am dat peste cap să îi facem perioada asta nefastă mai ușoară. Am reușit, a fost ok. Ei bine, dar nici prin cap nu ne-a trecut că unul dintre noi va fi următorul. Amândoi eram convinși că în copilărie am făcut boala și că acum suntem total imuni. 

Da, asta am crezut. Dar știți cum e: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg… Soața s-a înșelat amarnic… 

La fix două săptămâni după ce piciul s-a îmbolnăvit, a mea a început să acuze stări de rău. Avea frisoare, puțină febră, o dureau și mușchii pe care nu știa că îi are, era terminată. A venit de la serviciu și s-a aruncat direct in pat. N-a mai coborât de acolo până dimineață și încă vreo 4 zile. Am crezut că nu se mai termină starea pe care o avea. 

Știam că, la adulți, boala se manifestă mult mai nasol, iar a mea nu mai era om.Abia se mișca, ar fi dormit și în picioare, era praf și pulbere. Am sunat medicul de familie, care e și pediatrul copilului. Ne-a zis ce e de făcut: mixtură mentolată, Aciclovir din 8 în 8 ore, paracetamol, în niciun caz ibuprofen că înrăutățește situația bubelor. 

Horror a fost. Îi apăreau bube doar când te uitai la ea. Se simțea atât de rău de abia articula cuvintele. Tare milă mi-a fost de ea… Tare, tare. 

Dar mi-a trecut. Brusc, după 4 zile. După 4 zile de chin, a înviat mai energică și mai pusă pe treabă ca până atunci. A prins grai, viață, zici că era pe baterii. 

-Bun. Deci n-am voie să ies din casă ca nu cumva să dau coșmarul ăsta cuiva. Stăm între patru pereți și e o ocazie perfectă să facem ceva interesant. 

Mi s-a făcut frică. Știam de ce e capabilă și îmi stătea pe limbă să o întreb dacă nu vrea să coloreze sau să facem puzzle. M-am abținut… 

Măi, oameni buni… Nu că mă plang, dar a mea le are cu redecoratul. Am mutat la canapele, fotolii, tablouri, mai aveam puțin și schimbam și gresia în baie. Noroc că nu are voie să iasă din casă și n-are încredere în gusturile mele să mă lase singur la cumpărături. De toate am și a făcut. Când credeam că cedează și are nevoie de puțină odihnă, pac! îi venea o altă idee. 

Trebuia să fac ceva că începeam să nu-mi mai recunosc casa. Fii-miu m-a salvat! Într-una din zile când am evadat la o scurtă plimbare, îmi spune: 

Tati, mama e supăiată? (Tati, mama e supărată?)

-Nu, tati. De ce să fie supărată? 

-Face teaba multă. 

-Da, cam face… (Ce să îi fi spus? Că îmi venea să îl iau să fugim în lume? Nu puteam… ) 

Și el, deștept până la Dumnezeu și înapoi, spune: 

-Îi spunem să ne facă clătite?

Bang! Asta era!!! Brusc mi-au trecut prin fața ochilor imagini cu soața printre o sută de oale, platouri cu clătite și mâncăruri delicioase, simțeam în nări mirosuri fabuloase și brusc mi s-a făcut apă în gură. Atunci, pe loc, am sunat-o să o întreb dacă are chef de o găteală. S-a super entuziasmat și de atunci nu se mai oprește. Bravo, măi, tată, măi! Și uite așa, fii-miu a scos soața din plictiseală și pe noi dintr-o mică parte de teroare. Ne gătește ca la balamuc. Zici că suntem în fiecare zi la restaurant și jur că nu ne deranjează. E bestial!!! Mai are puțin și ne tipărește meniuri!!! 

-Mâine ce mâncăm? 

-Ce vrei tu, iubito. Și în sinea mea râd diabolic. 

-Hm… am chef să încerc ceva nou. Vă surprind! 

Muzică pentru urechile mele și alta nu! N-aș mai lăsa-o să meargă la serviciu. Aș ține-o acasă dar știu că și zelul acesta se va sfârși… Cât ține, însă, mă bucur până în măduva oaselor. 

Idei de preparate sofisticate aveți? N-aș vrea să mi se plictisească soața că, dacă se întâmplă asta, sunt terminat… 

Lăsând asta la o parte, aveți mare grijă. Într-adevăr, bolile copilăriei sunt mult mai severe la adulți. În cazul în care vă îmbolnăviți de așa ceva, mergeți la medic. Nu vă tratați singuri pentru că există riscul complicațiilor. Și sunt severe. 

Să vă spun că soața nu a făcut nicio boală a copilăriei? Bine… a bifat una acum…