Biata mea mamă, draga de ea! De când am apărut eu pe lume, a lăsat totul pe plan secund. Nu știa ea cum e cu parentingul, nu a citit cărți despre cum să-ți crești copilul, m-a mai și bătut de-a lungul vremii, nu mi-a spus că mă iubește prea des, dar…. dar a făcut totul ca eu să cresc bine și să devin om mare.
Da, ăsta a fost visul ei cel mai important: SĂ AJUNG EU OM MARE!
La ce se referea mama? Să fiu un adult înstărit, cu carte, om apreciat de societate, stâlp al familiei. Cumva, tot asta ne dorim și noi, părinții de azi, de la copiii noștri. Plus fericire, multă fericire. Și libertate. Și încă vreo câteva chestii la care părinții noștri nici nu se gândeau. Că așa erau vremurile pe atunci.
A făcut și greșeli mama mea. Lucruri pe care eu nu le-aș face cu ai mei copii. Dar, cum se apropie 8 Martie, nu mă voi gândi la ele. Ba mai mult vă voi povesti despre 5 lucruri pe care le-am învățat de la mama și pe care le aplic și eu la piticii mei.
5 sfaturi de parenting de la mama!
1. Să fiu politicos.
Sărut mâna, mama lui Ionuț! Sărut mâna, tovarășa învățătoare! Sărut mâna, domnișoară! Sărut mâna, draga mea!
Cam așa a evoluat expresia asta în viața mea! De mic, mama mi-a impus să fiu politicos. Oamenii mai mari trebuie respectați! Să vorbești cu “sărut mâna” că așa e frumos!Și s-a ținut atât de mult de mine, încât nici azi, la 37 de ani, nu am scăpat de acest salut.
Mi-a prins bine în viață. Toți spuneau că sunt un băiețel tare bine crescut. Mai târziu, domnișoarele m-au considerat galant, un tip atent și elegant. Și aici am avut de câștigat. 🙂
Tot cu “sărut mâna” sunt și acum. Doar că domnișoarele din ziua de azi se uită cam ciudat la mine. Mda, cică le fac să se simtă bătrâne. N-am intenția asta, doar le arăt că sunt politicos. Altă formulă nu găsesc mai bună. Nu de alta, dar, după 37 de ani de “sărut mâna”, ți-e imposibil să te adresezi altfel.
Una peste alta, da, chiar țin ca ai mei copii să fie politicoși, să arate prețuire pentru cei mai mari ca ei, să arate bun simț, să mulțumească, să salute.
Și da, am învățat chestia asta de la mama!
2. Să învăț mult, ca fiind singura soluție de succes.
Tot de la mama am deprins-o și pe asta. Fiică de țărani, a reușit să fugă la oraș doar pentru că a luat bursă în liceu. De o mie de ori, bunica i-a cerut să se întoarcă acasă, la sat, la coada vacii. De tot atâtea ori a refuzat și a continuat să învețe.
De facultate nu s-a apucat, că deja mă născuse pe mine. Dar, pe la vreo 40, s-a înscris la o post-liceală ca să devină maistru la făbricuța de electrocasnice din Focșani.
Toată viața ei a crezut că doar învățatul e calea spre succes. Pune mâna și învață, că n-ai să reușești altfel! Lasă prostiile! Prostiile erau chestiile alea de-mi treceau mie prin cap să fac bani, să dau tunuri, să fac combinații, alea de visam să mă îmbogățesc peste noapte.
Dar, educația dată de ea nu m-a lăsat să fac tâmpenii. Cum seară de seară, mă controla la teme, nu aveam altă cale. Îmi plăcea, nu-mi plăcea o materie, învățam că-i știam de frică mamei.
Și mare dreptate a avut. Poate n-am ajuns eu mare bogătan, dar sunt mândru de tot ce am realizat pe drumul ăsta. Și chiar trebuie să-i dau dreptate: un om învățat, un om cu studii, va avea întotdeauna mai multe șanse de reușită. Mai devreme sau mai târziu, va recunoaște că i-a prins bine în viață să citească.
Așa că da, școala e drumul către succes. Cred cu putere asta și le transmit și copiilor mei acest crez dobândit de la mama.
3. NU există NU POT!
Tot de la mama am învățat-o. Cu pedepse, cu palme peste ceafă, cu lacrimi. Așa era pe atunci parentingul. 🙂
Ba poți!
Tu nu înțelegi că nu pot?
NU există NU POT! Caută alternative! Fă ceva! Trebuie!
Și mare dreptate a avut! Am reușit să intru al cincilea într-un liceu militar, din părinți muncitori. Cu 10 la mate, cu 0 pile, pe o concurență de vreo 30 pe loc. Doar cu muncă.
Am reușit să lucrez în televiziune, după ce vreo două săptămâni am stat pe la uși, să mă bage și pe mine cineva în seamă. Apoi o lună de probă. Și tot așa. Fără pile, fără uși deschise, ci doar cu ambiție, muncă și perseverență.
Am creat o afacere de succes și un brand național din nimic. Dar cu foarte multă insistență.
Deci da, mama a avut dreptate! NU există NU POT! Ci doar nu ai găsit calea încă.
Asta vreau să-i învăț și pe copii mei! Cu un parenting modern și blând, dar cu mult suflat în aripi! Cu atenție față de talentul lor, cu dragoste și cu timp petrecut alături de ei. Și cu o zicală modificată!
DA, POȚI! AM ÎNCREDERE ÎN TINE!
4. E alegerea ta!
Deși m-a crescut cu destulă duritate, cu rigoare și cu restricții, m-a lăsat să aleg. Da, cam tot ce am făcut în viață am făcut pentru că eu mi-am dorit asta. Mai ales de când am împlinit 18 ani, mama m-a lăsat să aleg. Chiar dacă, de multe ori, ea nu a fost de acord cu deciziile mele, a acceptat. Cu o lacrimă în ochi, dar cu inima plină de dragoste pentru mine, mi-a respectat alegerile. Nu cu încurajări, însă.
Tu ai ales! Asumă-ți! Ești adult acum!
Culegi ce ai semănat!
Sunt deciziile tale! Eu nu mă bag! Dar ți-am zis eu că nu e bine!
Le-am auzit pe toate. N-a avut cuvinte să-mi oblojească rănile când rezultatele deciziilor mele proaste mă afectau. Doar mă crescuse în felul ei. Dar eram deja călit și am trecut peste toate.
Le voi da șansa copiilor mei să aleagă. De la culoarea unei geci sau a unei fustițe până la drumul în viață. Pentru că, mai târziu, trebuie să fie împăcați cu deciziile pe care le iau.
Îi voi ghida, însă, îi voi sfătui, îi voi susține când vor greși și vor suferi. Voi fi acolo, lângă ei, pentru că am învățat și din greșelile părinților mei.
5. Să-mi iubesc familia. Să o pun pe primul loc!
Da, ăsta este lucrul cel mai important pe care l-am învățat de la mama. Odată ce ai pornit pe un drum, într-o familie, rămâi acolo. Și numai ea știe cât de greu i-a fost! Serviciu, copil, teme, casă, soț neimplicat, toate pe umerii ei mici. Și le-a dus pe toate, doar ea știind de unde a mai găsit energie, forță, răbdare.
Da, mamă, familia este cel mai important lucru de pe lumea asta și pentru mine. Copiii mei sunt ființele pentru care aș abandona totul, pentru care nicio avere nu are valoare în comparație cu ei.
Și da, mamă, pentru toate sfaturile astea de mi le-ai dat în viață, voit sau, pur și simplu, crescându-mă cu ele, îți mulțumesc.Nu ți-a fost ușor, nu ai știut mereu să-mi explici, am suferit, dar m-au făcut omul de azi. Și sunt tare mândru, mamă, de rezultatul muncii tale! La mulți ani!
***
(P) Acest articol a fost realizat la invitația Pepco, în cadrul campaniei “#Top5DeLaMama”. Fotografiile au fost realizate într-un magazin din lanțul Pepco și vin să ilustreze sfaturile de ieri cu imaginile de azi.
