Mi-a venit cu carnetul de note acasă. Mda. Evident că are unul, deși nu am întrebat-o vreodată despre el. Am zis că notele ei nu vor fi nici măcar o secundă preocuparea familiei noastre. Că punem accent pe dezvoltarea personală, pe fericirea ei, pe curiozitatea ei către anumite domenii, nu pe FB-uri, nu pe rigorile unui învățământ clasic.
Dar a venit cu carnetul ăla acasă și era foarte mândră. Da, era plin doar cu FB-uri și nu-și mai încăpea în piele de ce șmecheră se crede ea. La școală, au făcut schimb de carnete. Toți copiii din clasă au discutat între ei despre ce și cum, despre ce bun a fost ăla la mate sau ce slab a fost celălalt la română. Până în acel moment, teoretic, notele erau anunțate pe mailurile private ale părinților și atât. Dar, odată apărute carnetele, evident că cei mici au făcut schimb de informații.
Așa că, acasă, mi l-a oferit mândră. Își dorea laudele mele. Era munca ei și trebuia să i-o prețuiesc. Am și făcut-o, am strâns-o în brațe și am felicitat-o.
Dar am întrebat-o: Tu ești fericită? Daaaaaa!A venit răspunsul ei instantaneu și fără urmă de dubiu.
Bine, dragostea mea! Dacă tu ești fericită, eu sunt cel mai fericit părinte de pe planetă.
Și când mă gândesc că, la 10 zile de la naștere, era să te pierdem! Mi-am reamintit în gând cel mai greu moment din viața mea. Mda, se deshidratase și aproape că nu mai mișca. Am reușit să o echilibrăm. La Urgențe, după cele mai cumplite două ore din viață. Am trecut peste, dar acela a fost un moment de cotitură în evoluția noastră ca părinți.
Să fie ea sănătoasă și fericită, că pe restul le rezolvăm!
Da, e crezul după care ne ghidăm educația pe care i-o dăm.
Sophia nu a fost nici măcar o dată obligată să învețe. Doar i-am deschis căi, i-am arătat lumi noi și ea a ales. Și i-am arătat că, până și eu, la 37 de ani, încă am nevoie să învăț. Așa că am citit împreună.
Sper să mă țină mentalitatea asta. Să nu pun stres pe ea, să nu simtă presiunea imensă din sistemul educațional românesc. E greu. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, va avea nevoie de acele note. Da, atunci când sistemul o scoate în față și o pune într-un clasament. Când o compară cu ceilalți copii.
În fine, vom vedea ce va fi până atunci.
Momentan, eu, ca părinte, trebuie să am grijă de două lucruri: fericirea și sănătatea ei.
Ambele mi se par extrem de importante. Sufletul și trupul. De suflet, mă ocup zilnic afișându-i dragostea mea. O pup, o îmbrățișez, îi spun că o iubesc, petrec timp cu ea, îi respect și îi iubesc mama.
De sănătate, suntem permanent preocupați. Cum vă spuneam, de mică a fost un copil sensibil. Răcea des, febră mare, slăbiciuni. Nici nu e vreun mare mâncău, ci, mai degrabă, ciugulește. Are zile când s-ar simți sătulă doar cu o bucată de pâine. Da, adoră miezul ăla aburind.
Așa că, părinți responsabili ce ne credem, am căutat tot timpul să-i suplimentăm aportul de vitamine pe care îl primește. Da, am folosit și folosim suplimente. Nu spun că e o rețetă magică, că sunt bune pentru toți copiii. Dar ne-am consultat pediatrul și, pentru Sophia, asta funcționează. Și, credeți-mă că, la ce program are, sunt binevenite. Calciu, vitamina C, vitamina K, Omega 3.
Da, pentru că, deși n-a fost obligată să facă nimic, Sophia mea face foarte multe. Dincolo de orele de școală și de after, are cursuri de balet și de înot. Și mai ia și lecții de chitară. Și mai iese și afară la joacă. Și face toate astea doar pentru că îi plac. De multe ori, i-am propus să mergem să lenevim pe canapea. Dar… nu. Pentru că îi place, pentru că învață lucruri noi, o mișcare nouă la balet, un stil nou de înot. Și toate astea o fac fericită!
Aaaa, era să uit. La școala Sophiei, an de an se ține un campionat al tăticilor la fotbal. E o activitate extrașcolară faină. Anul acesta, am câștigat trofeul, împreună cu alți tătici ai copiilor din clasa fiică-mii.
Dar… înainte de competiție, Sophia mi-a cumpărat un trofeu micuț. Tati, ăsta este trofeul tău! De la mine! Nu contează dacă vei câștiga sau nu! Tu ai deja trofeul tău. De la mine!
Am învățat-o bine! Și așa a fost. Am câștigat și trofeul campionatului, dar doar trofeul de la fiică-mea e pus la loc de cinste în casă. Și mai ales în suflet.
Sănătoși să fim! Că trofee vom câștiga cu siguranță!