„A fost odată ca niciodată” sunt cuvintele care ne introduc într-un fel de transă, realitatea se suspendă și orice este posibil. Se creează cadrul propice pentru a învăța despre valori, pentru a simți. Acesta este unul dintre rolurile poveștilor, ne permit să simțim, să vindecăm răni și să găsim puterea de a trece mai ușor peste situațiile dificile.
Nouă, părinților, ne este teamă să citim părțile negative din povești, însă, este bine să facem asta până la o anumită vârstă. După aceea, ei vor să simtă în poveste că viața are și o parte mai grotescă. Copiii vor să trăiască teama cu ajutorul poveștilor. De aceea, primii oameni care au scris au folosit ca temă părțile întunecate ale omului și ale lumii și vorbeau despre fricile noastre.
Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când povestim? Cele două emisfere colaborează. Emisfera stângă, responsabilă cu logica, ne face să înțelegem sensul cuvintelor, iar partea dreaptă responsabilă cu emoțiile ne face să trăim cuvintele din poveste, să le simțim din punct de vedere emoțional.
Rolul vindecător al poveștilor vine din faptul că atunci când cel mic este implicat în poveste, creierul lui crede că se întâmplă aievea, așa cum vrea el. În poveste totul este posibil. Copilul poate controla deznodământul propriei povești și îi dă curajul să pună în aplicare ceea ce și-a imaginat.”- asta crede Otilia Mantelers, cunoscut expert în parenting.
Și cred că are dreptate pe deplin. De aceea, așa cum v-am spus în multe articole, îi citesc Sophiei ori de câte ori am ocazia. Din cărți, dar și de pe tabletă sau de pe telefon. Creăm lumi, personaje, propriile povești. Și ne distrăm, râdem sau ne speriem împreună. Dar întotdeauna povestea se termină cu bine, cu un pupic și o îmbrățișare.
S-a dus vestea că sunt un bun povestitor, că citesc pe roluri, cu diferite voci, așa că cei de la Social Moms și Danonino m-au cooptat într-un proiect tare fain: “Spune Da creativității”. Așa se face că, împreună cu alți bloggeri de parenting, dar și cu persoane publice precum Anca Serea sau Ioana Ginghină, ne-am pus pe citit povești în fața a zeci de copii.
Ne-am strâns cu toții la Teatrul Excelsior, noi- pe scenă, iar cei mici- în public și am petrecut împreună o seară superbă, trecând prin multe, multe lumi de poveste.
Întreaga campanie a durat vreo două luni, timp în care cei mici au fost invitați să scrie povești cu Dino (dinozaurul simpatic, noua imagine a Danonino) și prietenii lui. Apoi au fost selectate 5 piese, care au fost premiate și interpretate pe scena teatrului.
Așa se face că, în acea seară magică de la Excelsior, am fost Dino- piratul aventurier care salvează prințese. Mi-a plăcut tare mult rolul și m-a bucurat și mai mult reacția piticilor din sală. Ne-au sorbit cuvintele și, timp de mai bine de o oră, ne-au ascultat cuminți toate poveștile.
Dragi părinți, vă invit din tot sufletul ca, la acest capitol, să faceți exact ca mine: să le citiți copiilor voștri cât mai mult! Ca ei să să-și poată dezvolta creativitatea și să învețe lucruri noi. Ca ei să devină, încet, încet, adulții frumoși pe care ni-i dorim cu toții!