Revelion 2017: am ajuns ultimii, am plecat primii, am luat o mare țeapă!

Mi-am luat o mare țeapă de Revelionul ăsta. Pe cuvânt! Toată familia a complotat împotriva mea în ultimul hal.

Să vă povestesc pe îndelete.

Eram cu mare chef în seara de 31. Hotărât până în măduva oaselor să ne distrăm până dimineață, să dansăm pe mese, să facem cea mai tare petrecere din ultimii ani. Doar despre asta le-am vorbit tuturor în ziua aia. Deci, chef de distracție maxim!

Planul era așa: mergem la restaurant, ne distrăm, dansăm, imediat după miezul nopții, mama pleacă cu Sophia la culcare și noi rămânem până dimineață.

Mă și pregătisem pentru planul ăsta. Am insistat ca mama să vină cu noi la petrecere, ca apoi să plece cu Sophia. Ea ar fi rămas acasă, că cică „nu avea ea ce să caute printre tineret”.

Sophia era musai să vină și ea la petrecere, dacă vă întrebați ce căutam la Revelion cu copilul. Pe de o parte, este foarte atașată de noi și nu prea stăm despărțiți noaptea, pe de altă parte, îi place să danseze și nici noi n-am fost prea încântați de a nu ne pupa toți trei la miezul nopții.

Așa că am luat-o și pe ea, dar cu planul clar de a o trimite la culcare repede după miezul nopții.

În plus, pe toți din gașcă i-am încurajat să vină cu copiii. Și ei sunt cam ca noi, nu au cu cine să-i lase, iar prichindeii se distrează foarte bine împreună.

Surpriză: deși de când nu se mai fumează în restaurante, poți să-ți iei copilul peste tot, am fost singurii nebuni veniți la petrecere cu copiii după ei. Mda, celelalte sute de oameni îi lăsaseră acasă. Se pare că planul lor a fost mai bun. 🙁

Toate bune și frumoase. De pe la 22.00 (că a fost complicat să scot mai devreme din casă trei frumuseți gătite de Revelion) până la miezul nopții, dans, distracție, mâncare, șampanie, frumos. Chiar fain locul- Chef’s Experience, un restaurant club, cu o atmosferă foarte tinerească. Se anunța unul dintre cele mai frumoase Revelioane din ultimii ani.

Copiii de-ale lor: fugărit prin restaurant, că nu stăteau locului neam, deranjat câțiva petrecăreți că ai noștri prichindei se ascundeau pe sub fustele sclipicioase ale doamnelor, luat copiii la dans și căutat să le consumăm energia. Deci, parenting din plin, combinat cu distracție. Dar ne asumasem asta, mai ales că, după plecarea copiilor, știam că ne vom distra ca nebunii.

Miezul nopții- artificii, pupături, îmbrățișări, Sophia ne-a luat pe toți la pupat, pe rând, exact cum ne doream. Asta ne-a ieșit!

După 12 noaptea, începem pregătirile să expulzăm copiii pe la casele lor. S-o crezi tu, Dane! Nu, frate, ăștia mici mai petrecăreți ca noi. S-au urcat pe mese, să danseze, că ei vor să mai stea. Și iar cu dansul! Încă vreo 30 de minute.

După minutele astea, parcă la un semn, au picat toți. Instantaneu. „Mami, mi-e somn.”, „Tati, ia-mă în brațe” etc. Zic, gata, scăpăm de ei.

Și vine Sophia cu fatala: „Vreau să dorm cu voi!”. NUUUUUUU! Cât sunt eu de Taticool, n-am găsit nicio soluție să o conving să plece cu bunică-sa acasă. Nimic. Era lipită complet de noi și nu a vrut sub niciun chip să ne lase.

Asta e. Hai să mai apelăm la un truc. Plecăm toți cu mașina, că poate adoarme în mașină, ca de obicei. Ca să nu ne îndepărtăm de restaurant prea mult, am început să dăm ture prin zonă.

Vreo 20 de minute plimbare prin București, Sophia în brațele maică-sii, eu făcând mătănii să adoarmă copilul mai repede. N-ai să vezi! Stătea cu ochii închiși, dar era atentă la toate mișcările.

„Hai acasă!”, aud cuvintele de care mi-era teamă. Mda, era singura soluție. „Hai, că poate adoarme în câteva minute, după ce o punem în pat, și ne întoarcem! Promite-mi că ne întoarcem!”

Ajungem acasă, Sophia- direct în pat, cu maică-sa. După 15 minute, Sophia sforăia. Dormea tun, epuizată dar fericită că petrecuse Revelionul cu mami și tati. La fel și maică-sa. Nu știu cât de fericită, dar cu siguranță adormită tun! Oricât am mai încercat să comentez, să o trezesc, n-a mai mers.

Gata Revelionul! Am ajuns ultimii, am plecat primii, am adormit primii, să tot aibă restaurantele petrecăreți ca noi!

Mă consolează gândul că nici prietenii noștri nu s-au mai întors. Au pățit exact la fel cu copiii lor! Adică sunt bucuros de asta. Să moară și capra vecinului, nu doar a mea!

Oricum, am învățat ceva: că trebuie să mă pregătesc mai bine, dacă îmi mai iau copilul la Revelion. Încă nu știu cum, dar găsesc eu o soluție. Că de ea oricum nu scap nici pentru 2018.

Voi cum v-ați distrat de Revelion?