Pune, măi băiete, mâna pe carte!

Am un an cu emoții. Băieții mei urmează să susțină examenele de bacalaureat, respectiv capacitate.Alex, băiatul meu cel mare, m-a anunțat acum două seri că el nu o să ia „bac.ul”. Îi pare rău că o să mă dezamăgească dar…asta e…

De vreo 2 ani lucrează ceva (acasă) și nu mai învață. Nu are anturaj dubios, e cuminte, dar se concentrează mult să facă bani și cartea nu mai contează.

Eu îl tot încurajez, că poate… Am încredere în el, dar el se încăpățânează că nu o să facă față și nu o să ia examenul, care oricum nu îi va folosi în viață pentru că oricum vrea să plece în Danemarca și acolo nu îi trebuie diploma de bac…

Scuze pentru „roman” dar m am regăsit în ceea ce ai scris.

Și sunt într-un punct în care nu reușesc să îl mai ajut, să îl conving că poate lua examenul dacă depune un mic efort și să învețe cât poate în aceste 3 luni.Soțul se regăsește perfect în el (totuși a luat examenul) și spune să îl lăsăm să facă așa cum crede el.

Nu vreau să îl oblig să rămână în țară, dar să nu ia Bacalaureatul?

Gata, m am întins prea mult cu vorba

Poate ai un sfat, o vorbă pentru mine?

…. Mădălina…

Cuvintele îi aparțin unei cititoare care a lecturat articolul de mai jos. Scriam eu în el că mama m-a învățat că doar CARTEA e cheia pentru succes.

Am să încerc să-i răspund cititoarei, dar mai ales băiatului ei, așa cum mă pricep eu, dar vă rog mult să veniți și voi cu sfaturi.

Pune, măi băiete, mâna pe carte!

Dragă Alex, te rog eu mult, un “bătrân” de 37 de ani, să-ți dai BAC-ul! Te rog. Și da, pune mâna pe carte pentru că habar n-ai cât de surprinzătoare e viața asta.

Eu am terminat un liceu foarte greu, două facultăți și un master. Mi-a fost lene să mai fac și doctorat, deși puteam. Am predat vreo trei ani la Jurnalism, ca seminarist și aveam toate resursele să fac și doctoratul. Dar am zis că am suficientă școală. Și poate că am. Dar tu? Tu? Ce vei face peste 10, 20 de ani? Poate că vei fi plin de bani, dar fii sigur că, de-a lungul timpului, vei fi considerat un needucat, un looser, un profitor, și niciodată un intelectual.

Nu m-a întrebat nimeni vreodată ce diplome am, ce studii. M-au pus întâi să demonstrez, m-au ținut în probe. Apoi mi-a propus să mă angajeze, iar cei de la Resurse Umane mi-au cerut diploma pentru ultimele studii terminate. Eu aveam diplome cu duiumul. Așa că nu a fost nicio problemă. Am, însă, prieteni foarte buni care nu s-au putut angaja în job-ul dorit pentru că, pur și simplu, le trebuia afurisita aia de diplomă, mizeria aia de hârtie. Și n-au putut să-și împlinească visul.

Înțeleg că, acum, ți-e bine. Faci bani, vei face și mai mulți în viitor. Dar… viața e surprinzătoare. Și habar n-ai când vei avea condiție minimă de angajare terminarea celor 12 clase. Habar n-ai! Și ce vei face atunci? Dacă vei avea nevoie de diploma aia la 40 de ani? Vei putea să o iei atunci de la capăt, să înveți?

Ești foarte tânăr acum. Ai putere mare de concentrare, capacitate de învățare enormă. Poți. Băi, Alex, e al naibii de ușor să iei examenul ăla acum! Trebuie doar să te forțezi puțin. Mai târziu îți va fi foarte greu, spre imposibil. Fă-o acum!

Știu că faci parte dintr-o generație dezgustată de sistemul de învățământ românesc. Și ai și multe motive să fii așa! Iar eu îți dau dreptate. E jale ce se întâmplă în domeniul ăsta! E rău de tot! Materii multe, inutile, profesori blazați, examene complicate aiurea, curriculă de cacao. Dar aici nu e vorba despre sistem, ci despre tine. Despre nevoia ta, la un moment dat, de a avea acea diplomă. E cumva ca la asigurări. Ai Casco la mașină nu pentru că îți dorești să ai nevoie de poliță, ci ca să fii în siguranță. Foarte superficial, cam așa e și cu diploma de Bac. 

Știu că acum faci bani și că ți-e bine. Poate așa îți va fi toată viața. Baftă! Dar n-ai vrea totuși să fii liniștit că nu-ți va zice nimeni vreodată că n-ai fost în stare să termini măcar 12 clase? 

N-am să-ți spun că pe vremea mea era mai bine, că noi eram mai silitori, că noi prețuiam cărțile mai mult, nu voi face comparație între generații. Voi sunteți preocupați de alte lucruri. Pur și simplu. De acum, de trăiri, de fericire, de youtube, de programare, de competențe la care noi nici nu visam. Sunteți o generație mișto! Poate mai mișto ca a noastră. Dar, te rog mult, ascultă un om “bătrân”: fă o dată și ce spun boșorogii. 

Știu că tendința ta e cea de a ne respinge ideile, să fii rebel. Văd asta deja la fiică-mea. Mai știu că eu sunt un străin pentru tine. Dar, dacă nu mă asculți pe mine, fă-i pe plac maică-tii. Sunt sigur că, deși nu o recunoști, ții mult la ea. Că doar e maică-ta! Și am așa impresia că aveți o relație mișto.

De multe ori, am făcut lucruri, la rândul meu, doar de gura maică-mii. Am vociferat, am protestat, n-am vrut. Dar…. acum, peste ani, privind în trecut, n-a fost un efort prea mare. Și mi-au prins bine lucrurile alea.

Deci: dacă nu pentru argumentele de mai sus, fă-o măcar pentru maică-ta! Da, da! Pentru ea. Că te-a rugat ea și pentru că, astfel, vei avea ocazia să-i arăți că ții la ea! Chiar dacă, poate, nu poți să-i spui asta!