Cum am făcut show cu copilul în avion. La asta chiar nu te așteptai!

sursa foto: http://5top.com/
sursa foto: http://5top.com/

S-a făcut în sfârșit și vremea de plecat în concediu. Am pus pixul jos și eu și consoarta, am împachetat și lucrurile vecinilor, cel puțin așa aveam impresia, și hai să mergem.

Prima oprire, Cluj, la bunici. Merită și ei să stea cu nepotul, așa că, fără discuție, am plecat prima oară spre ei. Dar cu ce să mergem? Afară cald, drumul lung, ăsta mic ca argintul viu și vine soața cu ideea: “Hai cu avionul!”. Hai! Dacă ea zice, o facem și pe asta.

Sincer, mi-ar fi plăcut să o tăiem la drum cu mașina că altfel e…Te mai oprești, te mai uiți, mai vizitezi, mai una alta, însă, de data asta, am făcut cum a zis ea și bine am făcut! Na, că îi dau și dreptate!

Am ajuns în aeroport, al nostru prinț fascinat. Becuri peste tot, lume multă, era cu ochii în toate părțile. Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul până la îmbarcare. Era fascinat și noi ne-am plimbat după el prin tot aeroportul. Zici că eram controlori pe acolo. Fiecare colț l-am verificat, fiecare scaun, fiecare parfum din duty-free. Super!

Într-un final suntem anunțați că porțile de îmbarcare s-au deschis și ne-am pus la coadă. Acolo, altă distracție. Exact în fața noastră era o tânără domnișoară foarte drăguță. Spun asta pentru că fi-miu era în extaz. Se uita la ea tare galeș (v-am zis eu că e un iubăreț), îi făcea dragă-dragă pe umăr și se făcea auzit. Când spun asta, mă refer că țipa la ea într-un mare fel. Se întoarce domnița, îi zâmbește și al meu sare la ea în brațe. Soaței, iar îi stătea inima în gât exact ca și atunci când Mara îl iubea de mama focului în parc. Povestea de amor o găsiți aici.

Reușim să luăm copilul înapoi la bază, dăm biletele și ne urcăm în autobuzul ce urma să ne ducă la avion. Toate bune și frumoase. Ajungem într-un final la avion și coborâm. A avut ăsta mic o reacție când a văzuta eronava de m-a bușit râsul. M-a strâns tare, tare de tricou, și-a făcut gurița în formă de “O” și avea ochii cât cepele. Când a văzut că ne și urcăm în jucăria aceea mare a început să tremure de bucurie. Noi eram super amuzați și încercam să îi explicăm tot ce făceam, astfel încât să îi păstrăm treaz interesul.

Urcăm în avion și ne căutăm locurile. Surpriză plăcută pentru el, la început neplăcută pentru noi… Am nimerit la geam, fix lângă aripă și turbinele de sub ea. “Mamă, să vezi scandal acum…”. Cum era primul lui zbor ne și imaginam că va face un scandal cât Casa Poporului, că îl vor durea urechile, că îi vom deranja pe ceilalți pasageri și 45 de minute până la Cluj va fi haosul de pe lume.

Cu inima cât un purice și plini de emoții, ne așezăm pe locurile noastre, ne punem centurile, iar pe pici îl țineam tot eu în brațe, la geam, că altundeva nu vroia să stea, evident… Doar jucărie așa mare n-a mai văzut… Trebuia inspectată până în cel mai mic detaliu.

-Crezi că ne facem de râs acum? Crezi că o să-l doară urechile? Vai ce emoții am…. A mea era terminată, cu palmele transpirate.

Cum mă dau bărbat și mare cap de familie, am încercat să o liniștesc, chiar dacă nici eu nu mă simțeam prea bine…

-Cred că o să fie ok. Nu cred că o să plângă.

Aha…numai asta nu aveam eu în cap…

Într-un final, avionul pornește și începe să prindă viteză. Aripa începe să tremure, turbina să facă un mare zgomot.

-Acu e acu! Stai să vezi că în 3 secunde dă drumul la alarmă.

A dat drumul la alarmă, însă, nu așa cum ne așteptam. Când a auzit zgomotul acela puternic, mai să sară din brațe. S-a lipit cumva de geam să vadă aripa și sursa zgomotului. Când a decolat aerononava, în loc de țipete, urlete și sperieturi, cât l-a ținut gura de l-a auzit tot avionul, al meu a scos repetate sunete de mirare. De genul: “WOOOOOOOOOW!!!!!!”, așa cum îi ies lui la vârsta de un an. Toată lumea a început să râdă, să îl aplaude și nouă nu ne venea să credem. Ne uitam la el de parcă nu era al nostru și ne-a părut chiar rău că l-am bănuit de lucruri necurate… Sincer!.

Zborul a fost o plăcere. Piciul nici că și-a luat ochii de la aripă și, timp de 40 de minute, cred că i-a amorțit gurița pentru că din forma de “O” nu și-a modificat-o. Era distras doar când mai venea câteun pasager să-l vadă și să-i spună că e un băiețel tare curajos. Pentru el? Neinteresant…

Și cum nu puteam marca momentul zborului fără o dovadă de iubăreală, s-a îndrăgostit de o stewardesă… A venit să ne servească cu apă, suc și ce mai avea ea pe acolo, iar al nostru i-a aruncat zâmbetul lui irezistibil, i-a făcut bravo și a întins mânuțele spre ea. Femeia, educată, l-a luat în brațe și el, ce credeți?, i-a dat un mare pusi, după care s-a întors la treburile lui serioase cu aripa avionului, turbină și nori. Priceless!

Una peste alta, am învățat ceva:

  • Să nu îmi mai subestimez copilul
  • Să nu pun mereu răul înainte
  • Îi plac femeile frumoase
  • Maică-sa nu se va vindeca niciodată de gelozie.