Cu un copil în casă viața ți se schimbă radical. Prinzi aripi, înveți să fii din nou copil, te bucuri, trăiești cu adevărat.
După experiența cu Moș Nicolae care a fost de-a dreptul fabuloasă pentru mine dar mai ales pentru el, stau și mă gândesc cât de bun a fost Dumnezeu cu noi de ne-a trimis minunea asta de copil.
Nu vreau să fiu patetic sau să mă vedeți vreun plângăcios, dar vă spun sincer că am seri în care mă uit la el cum doarme și îmi aduc aminte de o groază de momente mișto alături de el. Și da, are doar 2 ani și jumătate. Tremur la gândul că de acum înainte vor urma mii, milioane astfel de clipe.
Eh, și cum stăteam eu într-o seară și mă uitam la el, mi-am adus aminte de prima lui noapte acasă. Ne credeam viteji! Am plecat din spital însuflețiți, personalul de acolo ne-a dat aripi, ne-a asigurat că o să ne descurcăm grozav, că suntem făcuți pentru asta, că suntem tonici, dinamici și vedem mereu partea plină a paharului. Complimentele n-au fost în van, pentru că exact așa suntem, dar… când am ajuns acasă zici că eram pierduți.
În prima noapte n-am închis un ochi. Am stat lângă patul lui și doar ne-am uitat la el. La un interval de timp îi dădea soția să mănânce, după care iar ne uitam la el. Și… cam asta am făcut vreo trei săptămâni. Dormeam pe rând, de zici că păzeam castelul de cotropitori.
Am stat să mă gândesc dacă doar noi am fost așa “nebuni” sau au mai fost și alții. Poveștile celor pe care i-am întrebat mi-au demonstrat că nu. Am fost chiar normali.
Andreea, mamă de Andrei
Măi, la noi a fost cam la fel… Poate mai rău. (râde) Hai, că îți spun.
Mă crezi că eu abia după 3 săptămâni mi-am dat seama că nu mi-am spălat părul? Duș făceam în fiecare zi, dar mă grăbeam atât de tare să ajung iar lângă el încât uitam complet că mai am și păr pe cap.
De dormit??? Frate, am fost un haos de om. Am ajuns să fiu un zombie ambulant până când soțul meu a pus piciorul în prag, m-a pus să fac rezervă de lapte și m-a băgat la somn. 16 ore am dormit.
Și, când m-am trezit, zici că eram bătută. Apoi, după experiența asta mi-am făcut totuși un program, că ajungeam la nebuni.
Și știi care e faza tare? Copilul dormea ca-n lojă. N-avea nicio treabă… Ziceam, dacă avea colici sau ceva. Niente!!! Vorba italianului. Omul era zen total. Doar mama lui era pe cărări… Acu îmi vine să râd când mă gândesc.
Bogdan, tată de Victor
În spital, al nostru a fost înger. Eh, când am ajuns acasă, panică. Urla ca din gură de șarpe și țin minte că, în prima noapte, am stat amândoi treji, iar eu am stat îmbrăcat de plecare, cu cheile de la mașină în mână.
Dacă ridica soția un deget plecam înapoi la spital să ni-l repare. Am zis că l-am stricat. Cât am transpirat eu noaptea aia nu vrei să știi… Bine… și multe după, dar prima noapte m-a marcat.
N-ai cum să ai așa plămâni când tu ești cât o franzelă. Tot asta îmi spuneam. Ei ce să vezi? Fii-miu m-a surprins din prima clipă.
Ana, mamă de Zoe
Măi, la noi a fost cu dichis. Eu am născut când soțul meu era plecat în străinătate. Am adus-o pe mama la mine și, când am ajuns acasă, i-am zis să meargă în altă cameră că mă descurc.
Pruncul a fost super mega cuminte, eu n-am dormit deloc, dar partea tare a fost că am stat în video-call cu soțul meu toată noaptea. A vorbit cu cea mică non stop. I-a cântat, s-a uitat la ea cum mănâncă, ba chiar îmi spunea să mă port mai delicat când o schimb.
Am stat cu telefonul la încărcat în permanență că altfel rămâneam fără baterie. N-a rezistat și a venit acasă mai repede.
Mihai, tată de Alexandra
Încă de când era soția mea însărcinată, am zis că noi n-o s-o obișnuim în brațe, că o să stea la ea în pat, că bla, bla, bla. În spital ne-am ținut de plan. A stat în pătuțul ei, înfășată, tot tacâmul.
Când am ajuns însă acasă, ceva s-a schimbat, frate, în mine. Nu puteam să îmi iau mâinile de pe ea. În prima noapte, am ținut-o pe piept și acolo adoarme și azi. Are 2 ani și jumătate… În prima noapte, eu i-am schimbat scutecul, eu i-am făcut baie, eu am îmbrăcat-o și am dat-o cu creme. I-o dădeam soției doar cât să mănânce, apoi înapoi la punctul de siguranță- pieptul lui tata.
Eh, ce să vezi? În orice circumstanță, prima noapte nu se uită niciodată 😊
La voi cum a fost prima noapte?