Andrei e unul dintre cititorii blogului Taticool. În această dimineață, mi-a trimis primul lui text, pe care am decis să-l public imediat.
A descoperit o carte care ar funcționa ca o magie. Cică ar trebui să adoarmă copilul imediat!!! Hocus, pocus, somn!
Bine, la el a mai dat și rateuri.
La noi, muzica lui Pepe era soluția magică. Adormea Prințeasa pe „Numai iubirea” de puteai să tai lemne pe ea. Poate mă apuc să vă povestesc cândva.
În fine, revenind la poveste lui Andrei. Mai jos, întâmplările lui și impresiile despre
„Iepurașul care voia să adoarmă”
Probabil majoritatea părinților se confruntă sau urmează să întâlnească perioada în care cei mici adorm greu seara. Al nostru junior nu face excepție de la regulă și, agitat cum e, avem un întreg program de noapte cu obiceiuri ciudate ce trebuie îndeplinite înainte să adoarmă.
Asta include: așezat în pat și învelit. Apoi întrebat cu cine vrea să facă nani: mama sau tata. După ce este ales, norocosul părinte stă întins lângă el în timp ce voinicul începe solicitările: întoarcem perna, stăm de vorbă, pupat fiecare obrăjor la cerere, învelit, dezvelit, o gură de apă, căutat buburuza pierdută sub pătură.Tot tabietul ăsta durează uneori aproape două ore!!!
Am aflat de la o mămică din parc de celebra carte „Iepurașul care voia să adoarmă” și am decis să o cumpăr să vedem dacă e chiar așa ușor să adoarmă piticii precum sună reclama.
Ziua 1: După masa de seară și băiță, am pregătit patul și ne-am pus pe citit împreună. După primele 3 pagini, al nostru erou și-a pierdut răbdarea și mi-a spus „Eu vreau să fac nani”. Am închis lumina și l-am lăsat să doarmă liniștit. Dacă a fost meritul cărții sau plictiseala lui, habar nu am, cert e că a adormit.
Ziua 2: A luat cartea și a aruncat-o. În zilele următoare, de fiecare dată când îi propuneam să citim povestea cu iepurașul, protesta vehement, de parcă încercam să-l adormim împotriva voinței lui. Cert e că s-a prins la ce folosim povestea și a început să urască respectiva carte.
Două luni mai târziu, am reluat povestea. Luat cartea și copilul pregătit de nani și început lectura, în timp ce el muncea de zor la un camion proaspăt primit de la rudele venite în vizită. Am reușit să termin toată povestea, fără ca el să adoarmă sau să dea semne de oboseală. Am stins lumina și l-am invitat la somn. Aparent, a adormit puțin mai repede decât de obicei, dar nu am sesizat mari diferențe. Următoarele două zile a adormit la fel, puțin mai rapid decât de obicei, revenind la tabieturile normale în zilele ce au urmat.
Povestea e simpatică și mecanismul prin care cei mici sunt convinși să adoarmă e bazat pe hipnoză. Unele cuvinte trebuie spuse mai pronunțat, altele cu voce mai blândă, unele se repetă, inducând copilului senzația de mâini grele, picioare obosite și relaxare. Noi ne-am distrat maxim presărând praf magic pentru adormit, însă, metoda asta, pentru noi, nu pot să spun că a funcționat grozav. Nu regret achiziția cărții pentru că, în esență, e o poveste în plus citită celui mic.
Voi ați încercat cartea asta? La voi a funcționat?
Ce alte metode de a-i relaxa aveți?
*** Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i share să-l citească toată lumea.
*** Poate te interesează și un studiu despre importanța cititului față de cei mici