Să fim serioşi! După ce aflăm de cele două dungi roz de pe băţ, după ce ne obişnuim cumva cu ideea că o să devenim taţi, nici prin gând nu ne trece ce se va întâmpla când vom fi nevoiţi să schimbăm primul scutec. Nici al doilea, nici al treilea şi nici pe cel cu numărul o sută. Nu! Aşa ceva nu ne trece prin cap deşi ar fi impetuos necesar să ne gândim şi la partea asta… “nasoală” pentru că, da, se va întâmpla şi se va întâmpla des.
La mine a fost foarte interesant. Atât de interesant de era să leşin. Am adus copilul acasă şi v-am mai povestit eu cum mama lui era ca vulturul care-şi proteja puii. Te puteai apropia de odor doar cu cerere scrisă, aprobată în comitetul director înfiinţat doar de ea, în care doar ea era membru. Am fost eu puţin frustrat dar situaţia s-a remediat cât de cât rapid.
Îmi aduc aminte că într-o dimineaţă s-a trezit prinţul, iar soţia mea dormea tun. Măi, tun! Nici tancurile dacă treceau pe lângă ea nu cred că îşi dădea seama. Am zis să fac o faptă bună şi să o las să se odihnească. Numai bine, petreceam şi eu timp de calitate cu prinţul. Îl iau, îl schimb şi pregătesc laptele.
În timpul mesei aud nişte sunete ce nu promiteau nimic plăcut. Îl las câteva minute să i se aşeze mâncarea bine în stomac şi îl iau să-l schimb iar. Curajos din fire, fără să mâ gândesc la pericolul care mă pândea la “scutec”, dezbrac copilul. M-a izbit în plin, m-a ameţit, m-a mutilat olfactiv şi nu altceva. Am văzut câteva stele verzi ca după un cap dat din greşeală în tocul uşii, dar m-am regrupat rapid.
Am tras aer în piept, (proastă alegere…) şi în câteva secunde copilul era gata, aranjat. Abia apoi am respirat puţin sacadat. Am luat scutecul ucigător, l-am sigilat într-o pungă şi l-am dus direct la ghena din fundul curţii. A fost horror. Cu timpul m-am obişnuit, că na… e fiul meu, dar experienţa aceea încă o am foarte vie în cap şi în… nas.
Am zis că sunt defect, că n-am sentimente paterne deloc, că aşa ceva nu ar trebui să mă şocheze sau deranjeze sub nicio formă. Aşa se face că mi-am luat prietenii, taţi, la rând şi i-am întrebat despre prima lor experienţă în materie de schimbat scutece. Enjoy! Eu am râs cu lacrimi.
Victor, tată de Miruna
“Frate, a fost horror! Am zis că ne atacă extratereştrii! Mirosul m-a izbit prima oară. Ca la tine, nu mai ştiam unde e nordul. Apoi, culoarea. Un verde închis de i-am zis nevestei să sune doctorul că fiică-mea e bolnavă. Nici astăzi nu sunt convins că era sănătoasă atunci. N-ai cum să faci aşa ceva…”
Mihai, tată de Vlad
“S-a întâmplat într-o dimineaţă când nevastă-mea s-a dus la control, după operaţie. Stăteam cu fi-miu pe canapea, mă jucam cu el şi la un moment dat s-a făcut roşu şi i se umfla vizibil o venă pe gât. Credeam că nu mai poate să respire. După care m-a izbit mirosul. Dar m-a izbit, nu s-a jucat…
Iniţial am vrut să fug. Am zis că nu e ok. Apoi mi-a fost frică să-l schimb. Îmi era frică de faptul că aş putea să leşin. Cumva am reuşit, dar experienţa a fost traumatizantă mai ales că el dădea din picioare şi plângea şi şi-a trântit degetele în mijlocul scutecului… Am consumat aproape un pachet de şerveţele. Îmi era frică să îl iau şi să îl duc la baie să îl spăl. Am aşteptat-o pe nevastă-mea. M-a făcut laş, evident…”
George, tată de Yanis
“La mine a fost ok. N-am avut nicio treabă. Mă aşteptam la un miros dubios, dar n-am avut probleme” (pe ăsta eu nu-l cred).
Andrei, tată de Alexandra
“Mi-am dat seama că face ceva dubios şi am sunat-o pe nevastă-mea să îmi explice ce trebuie să fac. Mi-a zis, am luat copilul, l-am pus pe masa de înfăşat şi am dezbrăcat-o. Când i-am desfăcut scutecul, am ameţit. I l-am pus la loc. Ce fac? Ce fac? Mi s-a făcut atât de rău de la miros de nu mai puteam să judec. Am recurs la metoda “camuflaj”: mi-am pus un scutec pe gură şi fără să respir am schimbat-o. Mi s-a părut că nu e destul şi am dus-o la duş. S-a transformat într-o baie veritabilă. Chiar şi așa mi s-a părut că nu e de ajuns.”
Robert, tată de Alexandru
“Am avut nişte emoţii teribile. Ştiam că trebuie să îl duc la baie, să îl spăl, aşa că mirosul a trecut pe planul doi. Nu l-am mai băgat în seamă. De emoţii, de frică să nu îi fac ceva rău, i-am pus scutecul pe dos. Mi-am dat seama de asta şi i l-am scos. L-am pus bine şi mi-am dat seama că nu l-am dat cu cremă. I l-am scos din nou, l-am dat cu cremă şi l-am îmbrăcat. Am uitat să îi pun scutecul. Mi-am dat seama rapid, când a trebuit să îl schimb cu totul. Şi când zic cu totul, mă refer chiar şi la aşternuturile de pat… Aici a fost mai nasol că m-a prins soţia şi m-a pus să le spăl. Pedeapsă pentru neatenţie. Copilul însă a fost fericit. A văzut şi el ce înseamnă să o arzi italieneşte.”
Eu unul m-am distrat copios cu și de prietenii mei şi m-am linişiti: nu sunt defect. Ia, zi-ne şi tu, prietene, Dan! La tine cum a fost prima oară?
PS: pentru cei care vor să învețe de la profesioniști cum să schimbe, totuși, scutecul ălă, găsiți un filmuleț explicit. 🙂
https://youtu.be/M6xBnux5U1c