De când mă ştiu eu pe lumea asta mare, dacă am urât ceva din fragedă pruncie şi până în ziua de astăzi, când mă laud cu statura-mi de bărbat de casă cu nevastă şi copil, am urât următoarea întrebare adresată unui copil, în speţă şi mie, pe vremuri: “Pe cine iubeşti mai mult? Pe mami sau pe tati?”.
De obicei, o tâmpenie de genul ăsta poate să debiteze un unchi, o mătuşă, o vecină indiscretă sau oricine gândeşte cât o furnică şi ţine neapărat să pună copilul într-o situaţie delicată.
Puteţi citi sute sau chiar mii de articole de parenting. Puteţi vorbi cu psihologi şi cu bunica lui Ştefan cel Mare. Toţi vă vor spune că această întrebare nu ar trebui pusă nicioadă, dar niciodată! Un copil nu face diferenţa între părinţi decât dacă este pus în faţa faptului împlinit, adică… întrebat. În sufletul lui se duce atunci o luptă crâncenă pentru că nu e pregătit pentru aşa ceva, nu poate decide şi nici nu a fost învăţat acasă asemenea prostii. Ştie că, dacă e întrebat ceva trebuie să răspundă, că aşa e educat şi zice ce-i vine prima oară în cap: adică mami sau tati. 100%, în secunda doi se va simţi cel mai vinovat de pe lumea asta. Nu cred că e cazul să supui un copil la aşa ceva decât dacă eşti rău, ai un suflet naşpa şi ca om eşti mic, mic de tot!
De ce?
Copilul, în mintea lui fragedă îşi va face rapid o scurtă analiză. „O iubesc pe mama pentru că e caldă, are grijă de mine, mă mângâie, îmi dă să mănânc, mă culcă, îmi spune poveşti, îmi cântă, mă schimbă, îmi cumpără chestii, ne jucăm etc… etc…” Zâmbeşte în sinea lui când se gândeşte la mami. “Da, pe mami o iubesc mai mult!”. Se gândeşte apoi la tati. „Îl iubesc pe tata pentru că are grijă de mine, dacă mă lovesc îmi zice să fiu bărbat, aşa ca el şi… eu aşa vreau să fiu! Îl mai iubesc pentru că se joacă cu mine, săptămâna trecută, m-a învăţat să bat un cui la foişorul din curte, îmi arată cum stă treaba cu motoarele, cu sculele de construit. Aaaaa, am plantat un copac împreună, ne distrăm când facem baie. Wow!!! Câtă apa facem pe jos şi mama… nu se supără mereu. Da, pe tata îl iubesc mai mult!” E clar! Trece o secundă şi îl doare sufletul. Din entuziasmul pe care îl are când se gândeşte de ce anume îl iubeşte pe tata, îşi aduce aminte de mama. Iar e în dilemă. Şi toate astea se întâmplă când ochii aceia curioşi de bovină se uită la el şi aşteaptă răspunsul la întrebarea: “pe cine iubeşti mai mult? Pe mami sau pe tati?”.
Nu puneţi niciodată întrebarea asta, dragi cititori! Am încredere în voi că sunteţi deştepţi şi dacă auziţi pe cineva că vă întreabă copilul aşa ceva răspundeţi înaintea lui: ”Şi pe mami şi pe tati în aceeaşi măsură”. Apoi, cu alte explicaţii, dacă e cazul, vă descurcaţi acasă, în familie, unde copilul se simte confortabil.