Am o situație ciudată în familie și jur că nu știu cum să o gestionez. Habar nu am!
V-am povestit aici cum am căzut în propria-mi groapă și mi-am dat ultimii bani pe o minunăție de dragon. Ei bine, după cum s-a așteptat soața, a fost un delir. Un delir atât de mare încât după 10 minute în care l-a studiat, s-a jucat cu el și l-a băgat în pat la somn, a refuzat să se mai joace cu el.
Nu, nu vă gândiți că nu îl mai bagă în seamă sau că nu îi place, sau că îl detestă. Sub nicio formă. Ba din contră!!! Îl duce în camera în care se joacă sau pe unde are treabă, îl așează frumos într-un loc sigur astfel încât să îl vadă din orice unghi și își vede de ale lui.
Prima oară am crezut sincer că nu îi place și că aia e, am aruncat banii pe fereastră aiurea.
-De ce nu te joci, tati, cu dragonul?
-Face nani.
-Pot să mă joc eu cu el?
-Nuuuu. Nu pune mâna.
-De ce?
-Nu ne jucăm cu el, tati, că se strică și îl iubesc prea mult.
Da, oameni buni, am ajuns să nu ne jucăm cu jucăriile pentru că se strică și el le iubește mult prea mult. Zici că e soața: poartă rochiile preferate doar la ocazii super speciale și, ca să o bârfesc puțin, are momente în care își pune pantofii abia în mașină, nu care cumva să calce cu ei pe iarbă sau pe pământul din curte. Doamne! Ce îmi e dat să trăiesc???
Acestea fiind spuse și știind că eu categoric nu înțeleg aceste apucături ale alor, m-am apucat să mă spovedesc pe la prieteni și să îi întreb dacă și în casele lor se întâmplă nefăcute de astea. Ce să vezi? Fiecare e cu ciudățeniile lui și ale mele par pistol cu apă.
George, tată de Victor (5 ani)
Hai, că ești simpatic. Ai dormit vreodată cu un castel în pat? Nu! Nu într-un pat dintr-un castel! Cu un castel în pat! Auzi bine.
Ne-a cântat Victor vreo lună și ceva că își dorește un castel medieval și am făcut un efort de i l-am cumpărat. L-am adus acasă, l-am montat și, seara la culcare, că el vrea să doarmă cu castelul. N-a fost chip să îl convingem că nu se poate. Până la urmă noi am cedat și am zis că se răzgândește când vede că nu încape în pat. Ce să vezi? Nu s-a răzgândit.
A făcut pe contorsionistul, s-a pus numai el știe cum și acolo au dormit amândoi. A durat câteva zile treaba asta… Acum castelul stă lângă pat. Nevesti-mii îi e și frică să șteargă praful de pe el. N-avem voie să îl atingem ca nu cumva să îi pice vreun turnuleț. Cred că praful se alege de noi dacă îi mișcăm un steag. N-am mai pomenit așa ceva…
Andreea, mamă de Sasha (4 ani)
George, ce să îți spun? Al meu copil, mai nou, se uită pe net la fel și fel de filmulețe despre agricultură care n-au nici în clin nici în mânecă cu joaca și îmi cere tot felul de unelte. Spre exemplu acum vrea o motocoasă. Ce zici de asta?
Eu am crezut că vrea o mașină de tuns iarba sau ceva, dar nu, George, el motocoasă vrea. Înțelegi? Spune-mi tu mie ce fac eu cu o motocoasă într-un apartament de bloc. Am zis că nu o cumpăr dar n-am liniște, jur!
Noaptea o visează, vorbește în somn, dimineața îmi aduce aminte, stăm minute în șir și ne uităm pe stradă la oamenii care tund gazonul pe spațiile verzi. E horror. Nu cred că am șanse să scap.
Dacă îmi cere un tractor? Dacă vreodată ajung cu el pe un câmp și acțiunea de recoltă e în toi?
Manu, tata de Matei
Fii-miu e pasionat de trenuri. Mă roagă să îl duc în gară să le admire și, de câteva ori, chiar am fost. Ce să-i pese lui de miros urât, de aglomerație? Nu, tată, a studiat fiecare vagon sau locomotivă, ba chiar un CFR-ist ne-a lăsat să dăm o tură printr-un tren.
Nu vrei să știi cât de fericit a fost. Ei bine, acasă, are doar un tren dar nu e panică pentru că a găsit într-o zi cutia de paste. N-ai treabă cu el. A făcut un marfar din dormitor, în sufragerie, baie și a dus locomotiva în bucătărie. Nici n-am avut voie să ne mișcăm, ce să îți spun? Nu care cumva să deraiem trenul din greșeală. 500 și ceva de paste a întins în toată casa. Cât au stat așa? 2 zile!
Cum am scăpat? I-am zis că vin șoarecii peste noi. Acum s-a gândit că reface trenul cu spaghetti. Ce crezi că e fraier? Ne-a dat și explicația: sunt mai lungi și nu folosește atât de multe. Na, poftim! Zi ceva. Te plângi că nu se joacă fii-tu cu un dragon…
Hai, că la mine nu e așa grav… Ai voștri copii au pasiuni sau fixuri din acestea ciudate? Hai, fiți sinceri că poate îmi mai ies din starea asta de nebun care nu înțelege mai nimic pe lumea asta. Mulțumesc anticipat.
Cu drag, George!