Amânăm foarte mult această decizie. Avem sute de motive să facem asta. Unele sunt justificate, altele, ne dăm seama mai târziu, că sunt doar scuze. Din ce în ce mai multe femei, aleg să devină mame la peste 30 de ani. Altele chiar la 40. Pentru că pun pe primul plan cariera sau pentru că, pur și simplu, nu se consideră încă pregătite.
Doar că statisticile reci spun că, potrivit Institutului Național de Statistică, 93.3% dintre femeile din România nu reușesc să mai aibă copii după vârsta de 35 de ani, iar Centers of Disease Control a publicat un studiu care demonstrează că, la nivel modial, 11% dintre femei devin infertile până la vârsta de 35 de ani.
În ciuda progreselor semnificative pe care medicina reproductivă le‐a realizat în ultimii ani, efectul devastator al vârstei nu poate fi contracarat. Ratele mari de succes ale tehnicilor de reproducere asistată sunt posibile doar la vârste tinere, sub 35 ani. După această vârstă, similar fertilităţii naturale, tratamentele au rezultate tot mai slabe şi se asociază cu frecvente complicaţii. Durata tratamentului necesar pentru a concepe un copil creşte semnificativ cu vârsta, la fel şi costul acestuia, fiind necesare în medie mai multe proceduri de reproducere asistată. Numărul de femei care nu vor obţine o sarcină nici cu ajutorul tratamentelor este de asemenea în creştere, în raport cu vârsta.
Care este vărsta optimă pentru a deveni mamă?
Declarație Dr. Lupu Gabriela
“Ghidurile internaționale de specialitate includ recomandări pentru scăderea riscurilor asociate amânării conceperii unui copil. Femeile din decadele 2 și 3 ar trebui consiliate de către ginecologi, medici de familie sau medici din oricare din specializările conexe privind riscurile infertilității datorate înaintării în vârstă.
Absența obținerii unei sarcini după 6 luni de contact sexual neprotejat în cazul femeilor de peste 35 ani și după 1 an în cazul femeilor sub 35 ani, reprezintă o indicație clară pentru investigații de specialitate.
Mesajul specialiștilor de luat în seamă atât de către pacienți, cât și de către medicii care îi îndrumă este acela de a prioritiza în mod individualizat conceperea unui copil înainte de atingerea vârstei de 35 de ani, pentru binele lui și al părinților atât imediat, cât și pe termen lung. Un copil este o binecuvântare pe care nu trebuie să întârziem să o includem în aspirațiile noastre.”
Factorii care scad fertilitatea
“Infertilitatea are o etiologie multifactorială, atribuită în proporții egale factorilor feminini și masculini, iar în 20% din cazuri, unor factori neidentificați. Pe lângă cauze recunoscute, precum disfuncții tubare sau ovulatorii, endometrioza sau modificări spermatice, există și o serie de factori de risc asociați ce afectează atât fertilitatea, cât și succesul tratamentelor reproductive. Vârsta, fumatul, obezitatea, bolile cu transmitere sexuală sau chiuretajele modifică prognosticul reproductiv mai mult decât mulți factori consacrați, evidențiați prin analizele obișnuite. Conform numeroaselor studii și ghidurilor de practică elaborate de importante asociații profesionale (ASRM), vârsta și stilul de viață au un impact determinant asupra funcției reproductive.
Cât de tare ne afectează vârsta?
Nu putem controla, încă, efectele vârstei, dar putem alege vârsta la care ne dorim copii, vârsta la care ne adresăm unui specialist pentru consiliere sau pentru a ne prezenta opțiunile de prezervare a fertilității. La 30 de ani, o femeie a pierdut peste 88% din rezerva de celule reproductive, iar la 40 de ani mai are în ovare sub 3% din ovocite, marea lor majoritate cu defecte. Dacă șansa lunară de a rămâne însărcinată în mod spontan este de 20% la 30 de ani, aceasta scade sub 5% pe măsură ce ne îndreptăm spre vârsta de 40 de ani.
Ce alți factori pot întârzia sau îmi pot anula șansele la sarcină?
Fumantul: există suficiente dovezi științifice care demonstrează că fumatul reduce fertilitatea, crește riscul de avort spontan sau de sarcină ectopică. Mai mult, accelerează pierderea celulelor reproductive, devansând vârsta menopauzei cu până la 4 ani. Fumatul a fost asociat, în cazul ambelor sexe, cu alterări cromozomiale sau ale ADN-ului celulelor reproductive. Renunțarea la fumat pare să restabilească fertilitatea și să reducă riscurile asociate sarcinii după primul an.
Bolile cu transmitere sexuală: frecvent asimptomatice și netratate, infecțiile cu Chlamydia reprezintă principala cauză a patologiei tubare inflamatorii de tip sechelar, cu consecințe grave asupra fertilității și riscului de sarcină ectopică.
Chiuretajul uterin și steriletul: alegerea unei metode contraceptive adecvate și evitarea întreruperilor de sarcină sau a steriletului nejustificat pot elimina unii dintre factorii importanți de risc pentru infertilitate.
Obezitatea: deși există și femei obeze cu fertilitate normală, obezitatea este, în mod clar, asociată cu disfuncții ovulatorii, alterarea ovocitelor și a funcției endometriale sau cu răspunsul redus la medicația de inducere a ovulației. Riscul de complicații materne sau fetale în timpul sarcinii este, de asemenea, crescut în cazul femeilor obeze, reducând semnificativ rata de nașteri. Efectele negative sunt reversibile după reducerea greutății, aceasta fiind, de altfel, și prima măsură terapeutică recomandată în infertilitatea anovulatorie.
Expunerea la compușii toxici din mediu: compușii chimici toxici sunt prezenți peste tot în mediul înconjurător, de la pesticide și gazele de eșapament din aer, la produse de curățenie, cosmetice, ambalaje din plastic sau aditivi alimentari. Dovezile științifice care asociază compușii toxici din mediu cu diferite anomalii de dezvoltare sau reproductive sunt suficient de solide pentru a atrage atenția asupra lor.
Cafeina și alcoolul: deși “incriminate” adesea, cafeina și alcoolul nu au fost în mod clar asociate cu reducerea fertilității, în cazul consumului moderat.
Drogurile recreaționale și unele medicamente: atât la nivel endocrinologic, cât și prin mecanisme directe, drogurile și unele medicamente pot interfera decisiv cu funcția reproductivă, motiv pentru care trebuie să nu lipsească din orice investigare anamnezică a factorilor de risc pentru infertilitate.”
Cum poți ști dacă nivelul de fertilitate este încă ridicat?
O analiză simplă îți dă rezultatul exact.
Declarații medici specialiști Andreea Veliscu și Mihaela Braga
Ce este rezerva ovariană și cum se poate determina
“Orice femeie ar trebui informată despre rezerva ovariană atunci când merge la un consult de rutină la medicul ginecolog. În cursul ecografiei transvaginale se poate calcula AFC-ul (numărul de foliculi antrali de pe ovare la momentul examinării), iar medicul poate să-și facă o idee despre rezerva ovariană și, în consecință, despre rata de sarcină. Rezerva ovariană se evaluează nu numai prin AFC, ci și prin analize de sânge care dozează AMH-ul (hormonul antimullerian) și FSH-ul (hormonul foliculostimulant), prin recoltare în ziua a 3-a ciclului menstrual. Controlul periodic la medicul ginecolog nu implica obligatoriu si evaluarea rezervei ovariene. Din acest motiv există zilnic paciente frustrate de faptul că și-au făcut controale ginecologice regulate și, cu toate acestea, nu au știut că trebuie să se grăbească să obțină o sarcină.
Ce este AMH-ul?
Declarație Dr. Cristina Liliana Constantinescu
Când spunem AMH (hormon anti-Mullerian), ne gândim la rezerva de fertilitate, valoare care nu are șanse să crească, ci este, pe măsură ce înaintăm în vârstă, în scădere. În timp ce bărbații pot produce un număr infinit de spermatozoizi, cu milioane de rezerve, femeile au, pe parcursul vieții, o cantitate limitată de rezerve ovariene pentru întreaga lor viață. Odată ce o femeie le epuizează, nu mai există nicio șansă de a concepe în mod natural după aceea. Femeile devin, în general, complet infertile după ce au atins menopauza.
Prin urmare, este important să-și identifice și să-și evalueze rezerva ovariană dacă intenționează vreodată să aibă un copil. Testul hormonului anti-Mullerian (AMH) este o analiză simplă de sânge, care indică rezerva ovariană a unei femei și diagnostichează probleme precum infertilitatea, menopauză precoce sau rezerva ovariană scăzută. Acest test poate oferi o oarecare perspectivă asupra cantității rămase de foliculi și durata fertilității, dar nu există informații concrete despre calitatea acestora.
Nivelurile scăzute de AMH indică o rezervă ovariană scăzută, în timp ce nivelurile ridicate de AMH sugerează o viitoare probabilitate de fertilitate. Testul hormonului anti-mulerian dă rezultate exacte atunci când este realizat împreună cu testul numărului de foliculi antrali (AFC). Testul AFC evaluează cantitatea și calitatea ouălor.
Când aveți nevoie de un test AMH?
Testul AMH este util atunci când nu ați putut concepe pe parcursul a șase luni și cauți o anumită asigurare cu privire la șansele de a rămâne însărcinată; te gândești să apelezi la fertilizare in vitro și descoperi că nivelurile scăzute de AMH indică un răspuns slab la acest tip de tratament sau vrei să vezi șansele tale actuale de a rămâne însărcinată.”
Informațiile au fost puse la dispoziție de către Asociația Susținem Natalitatea, în cadrul campaniei “Momentul nostru este acum”, o campanie națională de informare și responsabilizare pentru susținerea natalității. Campania a fost inițiată de SOGR, în colaborare cu INSMC București și Asociația SOS Infertilitatea și este susținută de Ministerul Sănătății. Mai multe detalii pe www.sustinemnatalitatea.ro .