O fi fost mai bine cum ne-au crescut părinții? Sau e mai bine cum ne creștem noi copiii?

Am fost cu copilul în vacanță la bunicii de departe. Am fost și a fost minunat. Ei bine, într-o seară, după ce prințul a ajuns în lumea viselor, mama soacră m-a luat la povești.

-Auzi, mamă, v-am tot studiat zilele astea și mi se pare că nu mai am nicio legătură cu copiii.

-Păi cum așa?

-Nu știu, voi îi creşteţi altfel, zici că nu sunt oameni.

-Cum adică nu sunt oameni?

Deja mă și gândeam că ce-om face noi greșit sau unde vrea să ajungă cu discuția. Eram în ceață total.

Ei bine, după o discuție ceva mai lungă cu ea, am întocmit o listă cu diferenţe în ceea ce privește creșterea copiilor. „Cum ne-au crescut ei/ cum îi creştem noi”. M-am gândit să vi-o împărtăşesc și vouă.

  1. Somnul

Noi ne adormim copiii în brațe sau stând lângă patul lor până când adorm. Ne asigurăm că nu au de ce să se lovească în pat, că nu le e frig, că nu le e prea cald, că nu au cum să cadă, că lumina e difuză, că au lumină în cameră noaptea, că au apă lângă pat, că sunt cu scutecele uscate, că de toate.

Părinții noștri ne dădeau să bem laptele de seară, se învârteau pe lângă noi de două ori până când îl terminam, după care ne stingeau lumina, ne spuneau noapte bună, închideau ușa și adormeam noi cândva și cumva.

Și n-am pățit nimic.

2. Alimentaţia

Noi le gătim ca la carte, urmăm cu sfinţenie sfaturile pediatrului, inventăm reţete delicioase, urmărim noile tendinţe, ținem cont de regula celor 4 zile când introducem un aliment nou, nu le dăm și ou și carne în aceeași zi (la început), le facem meniuri variate, avem grijă la câtă sare punem, ascundem zahărul prin casă, nu există dulciuri din magazin în meniu, testăm mierea, etc… etc…

Părinții noștri ne puneau cu ei la masă și ce mânca toată lumea aia primeam și noi.  Nu ţineau cont că mâncam omletă și tocăniţă de pui în aceeași zi, nu ţineau cont că, dacă ieri am mâncat orez, a doua zi același pilaf nu mai e minunat.

Și n-am pățit nimic.

3. Libertatea

Ieșim cu copiii în parc și îi supraveghem. Ne tremură inima când îi trimitem până la magazinul din colţ. Dacă întârzie și un minut, îi sunăm. Le cumpărăm telefoane cu GPS, ceasuri și brățări de la cele mai fragede vârste.

Părinții noștri ne lăsau să ieșim afară singuri, aveam cheia de gât și ne mai verificau ocazional. Nu erau atât de panicaţi precum suntem noi, părinții de astăzi.

Și n-am pățit nimic.

  1. Răsfăţul

Le cumpărăm toate jucăriile planetei și le aliniem în casă exact ca într-un magazin. ca să le vadă pe toate și să își aleagă ce le place.

În copilărie, noi aveam câteva jucării, unele vai de capul lor de la atâta uzură. Ni le aruncau seara într-o cutie mare, iar a doua zi luam de acolo câte una sau două. Uneori, aveam surprize să descoperim o jucărie pe care n-am mai văzut-o de multă vreme. Oricum… nu erau atât de multe…

Și n-am pățit nimic.

  1. Implicarea

Ne implicăm în jocurile lor, ne străduim să le dezvoltăm imaginația, suntem în permanenţă cu ochii pe ei, le sărim în ajutor la cel mai mic obstacol, îi corectăm, îi îndrumăm.

Părinții noștri n-aveau prea mult timp de așa ceva și nici înclinaţia necesară. Erau alte vremuri… În schimb, ne lăsau pe noi sa descoperim lucrurile. Ne loveam de ceva? Găseam soluții și, în ultimă instanță, ceream ajutor. Și ne jucam mult singuri. Pentru ei, era ceva perfect normal să ne lase să ne jucăm singuri cât mai mult.

Și n-am pățit nimic.

  1. Empatia

Nouă ni se pare normal să ne cerem iertare copiilor noștri când greşim. Îi tratăm ca pe niște oameni mari în cele mai multe cazuri (bine… adaptat la nivelul lor de înțelegere).

Părinții noștri nu greşeau niciodată. Ei aveau mereu dreptate pentru că erau părinți.

În urma acestei liste stau și mă gândesc că da, nu am pățit nimic, dar nici nu aș schimba ceva din modul în care am ales să îmi cresc copilul.

Voi ce ziceți? Ca ei sau ca noi? Ce ar trebui să preluăm de la părinții noștri ca să ne educăm copiii? Sau mergem doar pe tendindețele din parentingul modern?