O altfel de abordare despre cum să NU-i interzici copilului televizorul

articol realizat de psihologul Monica Berceanu

Vă spun azi o altă poveste reală, relatată de un tată, în urmă cu câteva zile. O lecție de parenting a unui tată care mi-a spus că nu a citit vreodata o carte despre educație, tot ce a decis pentru copilul său a fost în funcție de propriul instinct.

M-a ajutat să înțeleg cum m-au educat părinții mei, fără cărți de specialitate și workshopuri de parenting. Cum noi, terapeuții, am putea învăța meserie de la părinți care n-au făcut un singur curs despre cum să-ți crești copilul.

-Monica, am citit articolul tău despre telefoanele care pot provoca tulburări de limbaj la copii. Aș vrea să-ți spun ceva, fără să te superi. Nu contest specilizările voastre, ale terapeuților, însă, cred că, dacă noi, tăticii, în special, am lua taurul de coarne în ce privește educația copiilor noștri, nu am mai fi nevoiți să vă plătim pe voi nici să-i învățați să vorbească, nici să se comporte. Îți spun 4 lucruri pe care eu le-am făcut cu băieții mei de când erau mici:

  1. Am folosit mass-media doar pentru a-mi forma copiii astfel încât să utilizeze televiziunea în avantajul lor. Știi cum? M-am uitat cu soția la emisiuni de calitate și le-am lăudat, iar la cele necalitative le-am spus mereu: “Această emisiune nu pune accent pe valorile familiei noastre. Nu avem ce să învățăm din ea. Să căutam ceva interesant și de calitate.” Când nu găseam, butonând telecomanda, le propuneam copiilor să mergem la cinema sau să cumpărăm diverse dvd-uri cu filme calitative. Altceva era să ne uităm împreună la documentare. Lăudam mereu posturile tv unde erau astfel de emisiuni și uite așa și ei au ajuns să aprecieze genul ăsta de informații.
  2. Eu și sotia mea considerăm că e greșit să-i interzici copilului să se uite la televizor sau să folosească tehnologia, pentru că altfel vor ajunge să se uite la alții acasă. Și acolo noi nu putem controla nimic. Credem că, dacă le interzicem, nu vor învăța să se autoprotejeze în lipsa noastră. Așa că venim înaintea lor cu idei de genul: am citit despre filmul x, haideți să-l vedem împreună! Vă recomand să vă duceți la filmul x, l-am văzut și este foarte interesant. Apoi vorbim mereu cu ei despre ce au văzut. Mereu avem discuții după film, să își spună fiecare părerea despre ce a înțeles. Astfel, copiii noștri au ajuns să ne întrebe mereu dacă se pot uita la filmul x sau să ne ceară părerea referitor la ce pot urmări. Și asta fără să le impunem noi. Atât de multa încredere au în noi, pentru că i-am obișnuit așa de la început, că nu trebuie să ne facem griji că se vor uita la altceva interzis.
  3. În familia nostră există mai multe forme de distracție benefice. Știi cum am făcut asta? Exista tot timpul și televizor și jocuri pe computer, dar mult mai multe discuții și jocuri de grup. Își invită prietenii acasă la noi și jucăm împreună. Suntem foarte prietenoși cu toți și așa și aflăm o mulțime de probleme de-ale lor. Facem orice ne stă în putință ca ai nostri copii să iubească la nebunie propria casă. Să vrea să stea acasă. Și chiar vor. Pentru că știu că aici au libertatea să fie ei înșiși.
  4. Ne-am pus televizorul într-un loc unde e destul de incomod de urmărit. Nicidecum în living, unde le place lor să stea mereu, tolăniți pe canapele. Și nicidecum nu îl deschidem fără scop. Nu stă mereu să auzim zgomot de fundal. Îl avem într-o cameră unde am decis că mergem numai pentru a ne uita la diverse emisiuni. Nu avem nici noi, părinții, televizor în dormitor, pentru că știm că puterea exemplului este cea mai mare. Și, cel mai important: i-am invățat că știrile cele mai bune se află din ziare. Online sau tipărite. Așa că astfel încurajăm și cititul în paralel și avem și beneficiul să revenim asupra lor ori de câte ori avem nevoie. Copiii mei citesc articole de-ale tale, pe care le recomandăm noi. Așa au aflat despre autism și au fugit repede la domnul Google să caute informații în plus.

-Cum ai reușit toate astea? L-am întrebat destul de impresionat.

-Cu răbdare și cu timp foarte mult investit în familie. Eu muncesc foarte mult, dar niciodată nu pun altceva mai presus de familie. Când mă întorc de la job, stau doar cu familia. Îi sun mereu pe amândoi, zilnic, plecăm în week-end-uri sau petrecem timpul cu toții acasă și cu prietenii lor. Să știi că orice copil va avea încredere în părinții care îi oferă timp și nimic altceva.

-Și când ești obosit ce faci?

-Am 2 zile pe săptămână în care stă soția mea cu ei, apoi îi dau ei 2 zile libere. Așa i-am învățat și ce trebuie să stie despre o femeie, și ce trebuie să știe despre bărbați, îmi spune zâmbind.

Eu am plecat din casa acestor oameni cu sentimentul că toate cursurile pe care le facem noi, specialiștii, și toate diplomele noastre, nu vor avea vreodată valoarea timpului pe care părinții îl oferă propriilor copii.

Dragi tătici, fiți COOL pentru copiii voștri! Atât de cool încât să știe că numai de la voi vor afla cele mai cool lucruri din lume! Nimic nu poate compensa timpul vostru!

CINE ESTE MONICA BERCEANU, SPECIALISTUL ROMANTIC,  WWW.MONICABERCEANU.RO

  • de 11 ani psihopedagog și logoped
  • de 2 ani expert în terapie de familie și cuplu

„Odată ca niciodată, am vrut să mă fac om mare. Când am înţeles că-n viaţă chiar trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti, m-am răzgândit. Şi-atunci am ales să mă-ntorc la copilărie. Şi, pentru că numai poveştile oamenilor dau elixirul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, m-am făcut psihopedagog şi psihoterapeut de familie şi cuplu: să dau viaţă basmelor nespuse din inimile copiilor şi să construiesc împreună cu voi, părinţi frumoşi, castele de iubire pe care nimeni să nu le poată dărâma.”